Adie peste trupu-mi refrenul singurătăţii absolute
călătorind înapoi uriaşa respiraţie a sărutului
pe buze luminate de fulgere îmbrăţişându-i
corpul miresei cu ochiul avid de iubire

spre unda lacomă a sânilor

Fildeşul degetelor coboară haşurând atingerea
trupului regească cuprindere de frumuseţe
suspinul uimit al vieţii cânt în surdină
ardoarea cuvântului ce-atinge suflete

spre unda lacomă a sânilor

Profundă pulsaţie a tăcerii orânduind privirea
sub pleoape o-nchide şoaptele fierbinţi
prin ochi în suflet de năvod pe coapsă
am legat fruntea ca năierii-jurământ

spre unda lacomă a sânilor

Îmblânzesc cu dor respiraţia din vise preapline
acoperiş fără clătinare ce-i rostul împlinirii
în braţele cerului şi-n ochi de violete
o geană tainic închide desenul ultimei iubiri

spre unda lacomă a sânilor.