Încrezător în sine

Ianuarie, 1997

Nu ştia ce-l aşteaptă: încrezător în sine
soarta luptei i se părea a fi
doar o chestiune de timp
şi de favorabiule împrejurări.

Zeii – îşi spunea el
nu pot să nu fie astăzi alături de mine –
semne mi-au dat nenumărate
cum că momentul ales este prielnic
şi că sorţii izbânzii – mai mult ca oricând
sunt de partea mea.

Nefericitul – mult umblat-a
să strângă oastea aceasta –
şi nedejdi îşi făcea întemeiate
că scaunul de domnie –
care altminteri îi revenea de drept –
va fi iarăşi prilej de bună înţelegere şi de prosperitate
după alungarea fratelui trădător.

N-a fost însă să fie aşa:
ca un fum oastea-i pe dată se risipi
şi mulţi dintre ai lui rămaseră morţi
junghiaţi prin tufişuri şi bălţi –
înmărmuriţi încă de strigătul de trădare
prin care oastea de nobili
punându-şi cuşmele în suliţe
trecu de partea duşmanului.

IOAN B. MARCUS