Pe rândul douăzeci şi doi,
La poziţia şapte,
Este aşezat cel mai mic element
Al acestei matrici intricate:
O pastilă verzuie ca o lăcustă.
Citesc în dreptul ei: Supliment.
O fi din iarba fiarelor, îmi zic.
Altfel cum ar sta
În acesată companie ilustră?
Marylene Monroe, Budha, Michael Jackson,
Maica Precista, Regele Marii Britanii
În costum scoţian de vânătoare cu fustă
Şi atâţia alţii cu blazoane înalte.
Îl întreb pe sfinxul aurit
De pe poziţia o sută.
Încruntat ca un semn de-ntrebare,
Îmi răspunde scrâşnind,
Cu gust de nisip între măsele:
„Habar nu am, Faraoane.
Şi mai lasă-mă-n pace!
Abia mă descurc cu ale mele.”
Am întrebat apoi cu voce tare;
Am ţipat să se audă peste tot, împrejur.
Mi-a răspuns târziu, cu un mârâit,
Din ultimul rând, de departe,
Maimuţa urlătoare cu mărgele la gât,
De la Grădina Zoologică din Sarajevo:
„Nu e mare lucru, domnule.
Nu-ţi face iluzii deşarte
Şi nu ne mai întreba atât!
E doar placebo!”
Dan David, Los Angeles, 11-11-2004.