Spectacolul de balet dat de dansatorii emeriti ai Curtii Constitutionale in jurul pachetului de legi propus de ministrul roman al Lustitiei mi-a amintit de o intamplare de mult uitata, de pe vremea cand studiam la Frankfurt.
Trebuia sa asistam la un mic curs de drept comun pentru initializare, inainte de a incepe dreptul comercial. Nu interesa pe nimeni, iar acel “conf. prof. doc.” ne enerva pe toti cu insistenta si exigenta sa si cu felul de a da atata importanta materiei pe care o preda. Intre noi fie vorba, era foarte inteligent, dar, din punctul nostru de vedere, de-a dreptul plictisitor. In fine. Intr-o buna zi, apare cu un caz care se soldase cu o sentinta data de un oarecare tribunal si ne cere parerea in ceea ce priveste infractiunea si pedeapsa. Este corecta sau nu?
Fiecare incepe sa spuna ce gandeste despre pricina in cauza. Si incep comentariile dupa gandirea si conceptul fiecaruia: sentinta e dreapta, e prea aspra, se putea da cu suspendare, faptasul e de fapt nevinovat, legea nu este in regula si ar trebui schimbata, ca sa nu mai vorbesc de cei care ridicau din umeri semnalizand ca habar n-au. Unul a raspuns printr-o intrebare: “Dumneavoastra ce ganditi despre
chestia asta?” El ne raspunde foarte calm: ‘Doamnelor si domnilor, eu sunt jurist, eu nu gandesc!‘
La aceasta afirmatie, in sala s-a pornit un ras colosal si un zgomot de nedescris. Toti bateam cu picioarele in podele si cu pumnii in pupitre. “Auzi tu, un jurist nu gandeste! Ha, ha, ha!”.
Omul asteapta foarte serios pana se potoleste harmalaia, dupa care incepe sa ne explice ce a dorit sa spuna. A continuat putin ironic, ca de obicei, explicandu-ne urmatoarele: “Eu, prea inveselitele mele doamne si mult prea inveselitii mei domni, sunt numai un jurist, un om al legii, iar acesta nu este decat un fel de matematician care incadreaza o infractiune intr-un anume articol, paragraf si litera. Numai daca am reusit perfect aceasta, pot da o sentinta si anume ceea ce prescrie legea pentru infractiunea savarsita. Nu-mi dau cu parerea si nu fac legi.
Datoria mea este numai sa cunosc, sa aplic legile corect si sa incadrez cazurile in articolul corespunzator. Legea este promulgata in parlament de catre politicieni, iar daca e stramba, atunci voi da si eu o sentinta stramba. Pentru ca lex sed dura lex.”
Si nimeni nu a mai gasit nimic de ras. Desi se vorbea nemteste, prin capul meu a fulgerat un vechi proverb romanesc: Pestele de la cap se-mpute!
Ce parere aveti cand un Iorgovan si multi altii ca el fac constitutia si multe alte legi parlamentari fiind si in acelasi timp apara tot felul de mari borfasi? Ca avocat practicant ai posibilitatea sa-ti potrivesti singur mingea (legea) la picior dupa cum doresti. Si nu e singurul senator care-si practica in liniste meseria facand parte in acelasi timp si din parlamentul Romaniei. Sunt oameni care fac niste legi care convin si servesc interesului lor. Si de atata amar de ani de cand au fost inventati banii, de ce altfel de intentii ii mai putem banui?
Aceasta-i pohta ce-am pohtit!
Europa ne pretinde o justitie independenta si dreapta, iar doamna Macovei vrea sa realizeze acest lucru. Si acum propune spre aprobare niste legi democratice tocmai unor magistrati educati in “iepoca de aur” . E normal ca ei incep sa danseze in varful picioarelor si sa faca piruete.
Ce sa fac acum, sa rad sau sa plang? Sa fim seriosi si sa ne limitam la clatinarea capului!
Observati va rog diferenta dintre juristul din vest care nu gandeste si cel de la noi care gandeste si reflecteaza. Si anume in propriul sau interes.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca nici ministrul Justitiei si nici marinarul-presedinte al Romaniei habar n-au de unde incepe sa miroase pestele…
Cand Marx a spus adevarul ca dreptul este expresia vointei clasei care detine puterea, a dat totodata si sentinta ca sistemul regulilor juridice nu este stiinta desi vrea sa fie. De ce regulile adunarii nu pot fi schimbate dupa cum vrem noi?