câtă căldură îmi inundă corpul doar cu un gând despre tine…
nu simţi cum mă renasc şi plutesc în ecourile poemelor tale?
cuvintele-ţi de iubire rostite într-o iarnă inventată doar pentru noi undeva departe acum încă mă alintă mereu…
trecutul nostru roşu a sculptat pe veci inima mea într-o floare nemuritoare din care versuri multicolore sărută lumea înteagă…
nemuritori vom fi prin săgeţi fermecate
te simt pe zi ce trece mai mult, tot mai mult
focul dragostei evaporă oceanul dintre noi
gheaţa limitaţiilor devine râul ce mă scaldă doar pentru tine
frunze de mentă şi flori de soc se împletesc în tot părul meu dornic
de tandreţea ta…
odihneşte-ţi trupul, hoinarule, curând vom zburda zglobii
printre colinele verzi de speranţă
simt valsul nedansat pregătindu-se pentru noaptea din basme
tu eşti dragostea ce mă transformă dintr-o femeie naivă în femeia fatală
las în urmă inchisoarea cu gratii invizibile de dragul tău
doar puţin mai avem până în casa divină
de ce să nu dansam cu ritmul inimilor noastre?
ochii-mi te caută doar pe tine
alunec intr-un vis în care harta potecii înspre tine îmi va fi dăruită
mă voi trezi în braţele-ţi odihnite
tăcerea ta e plină de dorinţele-ţi ce le simt în fiecare por
în fiecare colţisor luminat de iubirea ta…
July 22, 2005, USA