Lasă-mă să te sărut printre suspinele-ţi adânci
Tot ce s-a ars aşa a fost să fie…
Tu rămâi acelaşi,
forţa cuvintelor tale e darul ce nimeni nu poate să-l distrugă
se naşte din izvorul nostalgic al inimii tale perforate
Lasă-mă să-ţi iubesc ochii cu dansul de aur
nedansat pentru nimeni
Mă joc pe soba cu ierburi într-o ciorbă
tămăduitoare
inventată doar pentru tine
Lasă-mă să-ţi alăptez visele,
să-ţi mângâi cicatricele
Mă vrei pe-o tavă de argint?
Într-o cutie transparentă cu o fundă galbenă sclipind în întuneric?
Mă vrei în noapte sau în ziua luminată dintr-o toamnă?
Mă vrei în fantezie doar?
Iubirea mea, iubirea mea…
Nu adormi pe veci fără să-mi guşti potirul clocotind doar pentru tine!
Lasă-mă să-ţi cânt măcar o notă din balada scrisă pentru tine!
Te lupţi cu mulţi şi cu dorinţele ascunse în cutia de metal
pe ea citesc TABU
Eşti obosit şi mult prea trist, iubitul meu…
Alergi, alergi, dar unde-ajungi până la urmă?
Popasul pieptului tău pe inima-mi ce zbate pentru tine îşi cere drepturile
Hoinarul meu, opreşte-te din cursa mult prea dură!
un ceai de tei cu rom te-aşteaptă
într-o ceşcuţă de cristal
simt cum te am
iubirea-mi pentru tine e atât de pură
durerea fără tine e atât de dură
USA, 23 Iulie 2005
Avem un imn, sau o balada? Sentimentele puternice incastrate in versurile acestui poem patimas precum si constructia lui de tip monolog, fac din el un popas placut si instructiv. Imaginatia poetei este impresionanta si curajoasa.