Tot este bună la ceva rumoarea legată de demisia guvernului şi eventuala declanşare a alegerilor anticipate. Se trezesc din amorţeală, încep să se afle în treabă, ies la înaintare politrucii îndeobşte încadrabili la categoria inutililor, cînd nu e vorba despre cea a periculoşilor, dacă nu cumva, printr-o alchimie specifică spaţiului politic băştinaş, reuşesc să reunească măiastru ambele calităţi. Primul care s-a trezit, din vîrstă, boli şi by pass-uri, a fost, cum altfel, dl. Iliescu, cel mai ilustru reprezentant al fuziunii de calităţi amintite. D-sa este inutil pentru că nu de un frînar ar fi avut România în această prealungă tranziţie, iar periculos este tocmai prin funcţiile frenatorii pe care le-a exercitat cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună. S-a auzit de anticipate? Hopa şi D-sa în conferinţă specială de presă, cu rumeneala celor 45 de ani pe care-i simte în obraji. Că doar nu de ruşine roşeşte! În opinia dumisale, nu de anticipate are nevoie ţărişoara, ci de măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundaţii. Trec peste faptul că una nu exclude pe cealaltă şi mă întreb ce l-o fi împiedicat pe ex-preşedinte, în prea multele mandate pe care le-a avut, să dispună un plan de amenjare hidrologică a teritoriului. Aşa, îngrijorarea D-sale e simplă şi greţoasă demagogie. Doar e hidrotehnician la bază! Se şi spune că judeţul Iaşi a scăpat, deocamdată, de efectele neobişnuitelor ploi pentru simplul motiv că, prim-secretar fiind pe aceste meleaguri, şi-a făcut o dată în viaţă meseria. Dar cu bănăţenii ce-a avut, că doar a fost secretar doi şi pe acolo!? Grija pentru poporul în suferinţă îl bîntuie şi pe dl. Geoană, omul care, după ce a pierdut tot ceea era de pierdut, prin experte lucrături de partid şi de stat, i-a succedat d-lui Iliescu la conducerea partidoiului. D-sa ne înştiinţează că alegerile anticipate ar costa 1000 de miliarde, în vreme ce actualul guvern a alocat combaterii efectelor imediate ale inundaţiilor doar 500 de milioane. Doar că D-sa uită să precizeze cîte mii de miliarde au fost sifonate de la lucrările pentru hidroamelioraţii, în vremea ultimei guvernări pesediste, de către colegii de partid şi guvernare, prin intermediul firmelor prietene. În schimb, îşi arată muşchii apatici, vorbeşte de război, luptă şi răzbunare şi, mai ales, nu ezită să vorbească ca un birjar, prin talk showurile la fel de inutile ca şi prestaţia de politruc a d-sale, cu puţinele doamne din politichia băştinaşă. Zilele trecute, chiar mă întrebam de ce nu pleacă d-na Muscă din emisiune ori de ce nu-i dă mîrlanului cu poşeta în cap. Dar, se pare, deosebit de „domni”, la noi, doamnele chiar sînt doamane, aşa că ministra culturii s-a abţinut cu stoicism, de nu chiar eroic. În calitate de diplomat şi şef al diplomaţiei, dl. Geoană reuşise să păstreze o mască acceptabilă, un facies european. De cînd a venit în politica efectivă a reuşit să ne convingă că nu trece peste nivelul cultural şi de civilizaţie al unui băiat de băiat din cartierele capitalei. Doar că aceia măcar au vînă, pe cînd cloroticul diplomat e de-a dreptul hilar cînd se tot încurajează arătîndu-şi muşchii inexistenţi. Rar poţi găsi o persoană mai puţin potrivită pentru conducerea unui partid, chiar şi aici pe malurile Dîmboviţei unde partidele, politica, liderii sînt cu totul altceva decît într-o lume ceva mai normală decît a noastră.
Ei, dar agitaţia anticipatelor l-a pus pe jar şi pe uitatul domn Roman, cu „forţa (sa) democratică” cu tot! Retras la umbră, apărînd uneori la discuţii televizate generale despre NATO şi integrarea europeană, fostul „lider naţional” s-a scuturat şi a început, pe de o parte, să atace cu dinţi ştirbi actuala guvernare, pe de alta, să curteze intens PSD-ul, în vederea refacerii, măcar parţiale, a FSN-ului originar. PSD-ul ţine deocamdată poarta întredeschisă, ca să-i verifice, probabil, fostului fugar, nivelul de fidelitate şi eficienţa problematică a muşcăturilor. Ca şi dl. Constantinescu, vagabondînd morganatic pe la televiziunile de mîna a treia şi de ziua a şaptea, dl. Roman este un excelent exemplu de persoană care nu ştie cînd vine retragerea, cînd sună stingerea pentru destinul politic. În loc să se lase uitării, aceşti domni se încăpăţînează să fie absorbiţi de inadecvare şi ridicol. Să le fie de bine, că de subiecte umoristice mai avem nevoie şi noi jurnaliştii, că nu putem scrie toată ziua doar despre dezastre, cataclisme ori autoritarismul preşedintelui. Care nu e inutil, ci doar cam stingher în hainele funcţiei actuale. Deocamdată, comică s-a dovedit, prin efecte, prima tentativă de mediere între puterile statului întreprinsă de noul „guru” de la Cotroceni. Dar poate se mai împlineşte, că mai sînt nişte ani de mandat!
Era să-l uit tocmai pe dl. Voiculescu, poate cea mai strălucită reprezentare a inutilităţii politice din cîte avem în ţărişoară. Patron de televiziuni şi de ziare, mare om de afaceri, suspectat de legături nepotrivite cu instituţia cu ochi albaştri, d-sa şi-a imaginat că e de bon ton să-ţi agăţi şi un partiduleţ la bandulieră. Şi, dacă tot şi l-a agăţat, face ce vrea cu el – îi schimbă numele şi doctrina de enşpe ori pe săptămînă, îl trece dintr-o alianţă în alta, acum e şi la putere, pentru că e în coaliţia guvernamentală, dar şi în opoziţie, că doar că sprijinit alegerea d-lor Văcăroiu şi Năstase la conducerea celor două camere şi combate, cu toate tunurtile televiziunilor sale, alegerile anticipate, care nu convin nici partiduleţului propriu, nici mai cu seamă PSD-lui. Ca de obicei, dl. Voicukescu e cu „purul” în două luntrii.
În sfîrşit, se mai bagă în seamă în aceste împrejurări politice fierbinţi şi politruci de calibru mult mai redus – un Berceanu pe la PD, vreun Orban la PNL, ba chiar şi o puzderie de caşaloţi peremişti ori dizidenţi de acolo, cu produsele expirate ce-au ţinut loc de preşedinte şi vicepreşedinte în frunte. Iată nişte oameni pentru care anticipatele sînt mai binevenite, chiar şi pentru a le combate!, decît celor care au efectiv nevoie de ele pentru limpezirea cîmpului politic! Păi, aşa se mai bagă şi ei în seamă, îi mai băgăm şi noi, jurnalişii, în seamă, fără să ştim dacă nu cumva le facem jocul. Dacă n-ar exista literele şi pixelii noştri, ei ar mai exista? That is the question!
