Consultarea jurnalelor romanesti, in loc sa ma ridice prin obiect si prin mod de gandire, ma coboara. Functia formativa a mediului informational din Romania este sub nivelul admisibil. Sunt pe cale de a circumscrie
categoria agentilor spirituali distructivi ai romanilor. Mai am nevoie de ceva timp. Nu imi fac griji. Daca voi continua sa ma misc in directia inceputa, voi da de ei. Umanul are o procesualitate obiectiva, tare, inevitabila.
Dusmanii nostri se misca acum fantomatic prin intunericul si ceata sufletului bolnav al colectivitatii romanesti dar nu vor avea mult timp.
Europenii vestici tind sa nu isi mai construiasca iluzii si cu atat mai putin si le vor construi romanii, care indura atatea.
Avem o problema.Cineva ar putea sa imi reproseze ca nu ma tin de o lucrare fundamentala in obiect si sistematica in metoda. De cel de rea credinta rad. L-am „citit” de mult. Si el nu stie…
Celui de buna credinta ii explic. Ar avea dreptate daca nu ar fi ceva periculos in treaba aceasta. Am vazut si ati vazut destui intelectuali de cultura filozofica dedicati unui lucru de lunga durata in finalul
caruia cate o carte a ramas undeva in biblioteca.
Autorul, istovit, traia bucuria lucrului mintii terminat dar totodata si tristetea insigurarii cartii lui neaplicate. Iata cum s-a dat mortii uitand ca produsul muncii spiritului se valorifica in viata nu in
singuratatea pustie si mortificata a depozitului de carti. Intr-o comunitate
umana in degringolada spirituala lucratorul spiritului nu se aseaza linistit la munca lucrarii lui pentru ca viata ii cere intr-o alarma continua sa vada de oameni, ca de pier oamenii nici zeii nu mai traiesc.