Razboaie, atacuri teroriste, crime, droguri, prostitutie, homosexualitate, coruptie la toate nivelurile, impunerea politicii cu forta, foamete, analfabetism, tari inapoiate, boli primitive care nu au fost inca eradicate, promiscuitate, acces interzis la cultura, legi partinitoare, forme de sclavagism mascat, manipulare mass media, educarea copiilor prin violenta, eruptii vulcanice, cutremure de pamant, inundatii, alunecari de teren, tornade si uragane, distrugerea stratului de ozon si schimbarea climei pamantului, exploatarea resurselor naturale ale tarilor subdezvoltate, batalia pentru petrol, industrii poluante plasate in tarile sarace, bani investiti in industria armamentului, cursa infernala a inarmarilor facuta pe shest invocand pacea, totul, dar absolut totul, ne demonstreaza ca traim intr-o lume nebuna, nebuna de legat!!!
Cum am ajuns in halul acesta, acum cand am intrat in mileniul al III-lea, moment toti inaintasii nostri sperau intr-o lume mai buna? Ce s-a intamplat cu omul de bun-simt, unde a disparut el? De ce s-a ajuns in situatia in care dicteaza numai interesul personal sau de grup, in defavoarea interesului colectiv? Ce anume ne determina sa distrugem, cu buna stiinta, planeta care ne este mama la toti? Ce am facut noi cu mostenirea strabunilor nostrii? Cati oameni ati mai vazut sa se aplece asupra unei flori intr-un mod admirativ si sa-i savureze parfumul? Poate doar cei care se ocupa, prin meseria lor, de botanica. Unde a disparut acea sensibilitate a sufletului omenesc, care facea diferenta intre noi si animale? Mergem la biserica duminica, sa ascultam slujba, ne facem datoria de prezenta, pentru ca altfel se vor uita stramb la noi cei din jur, dar cati dintre noi aud cu adevarat cuvantul Domnului si cati il urmeaza? Totul este numai aparenta si fatarnicie. La iesirea din biserica trece un sofer grabit si te stropeste pe haine, iar in momentul urmator dai drumul unui potop de injuraturi, la auzul carora s-ar zgudui cerul de oroare. La ce te-ai mai dus la biserica? Ce ai invatat din predica preotului? Pui in practica ceva din acele invataturi?
Traiesti in continuare in acelasi marasm, de parca ai avea viata vesnica si nu te gandesti ca va trebui sa dai socoteala cat de curand, in fata judecatorului Suprem. Te-ai intrebat cate dintre cele zece porunci le-ai respectat si cate ai incalcat? Dar, imi vei raspunde, Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. Iar TU mai ai destul timp ca sa indrepti relele pe care le-ai facut. Dar oare chiar asa este? Mai ai timp suficient? Cine stie…
De ce traim in aceasta lume nebuna, oare nu pentru faptul ca fiecare dintre noi contribuim cu o mica particica la nebunia generala? Peste tot in lumea aceasta, la nivelurile cele mai inalte, se vorbeste de democratie, de cinste, de corectitudine, de legi egale pentru toti. Dar oare este adevarat macar un cuvant din ce se spune? Patronii vorbesc de salarii decente… dar cand vine vorba sa le si plateasca, lucrurile se schimba si incep sa se vaite ca incasarile au fost prea mici, ca investitiile sunt uriase si asta numai pentru bunastarea angajatului, ca el sa munceasca in conditii umane, iar munca sa devina o adevarata placere. Praf in ochi! Nimic adevarat, doar dorinta de inavutire imediata, pe spinarea omului de rand, fara a tine cont de faptul ca acel om de rand este cel care produce bunastarea si nicidecum patronul. Sindicatele cica „se bat” pentru drepturile angajatilor!
Dar primii cumparati de catre patroni, sunt chiar liderii de sindicat, iar atunci cand acestia trec in tabara adversa isi schimba discursul si pozitia. Aratati-mi si mie macar un om care sa poata spune ca a facut avere din munca cinstita! Toti vor spune ca ar fi bine sa nu-i intrebati cum au facut primul milion de dolari, pentru ca restul il vor justifica cu acte in regula. Cati dintre oamenii de rand, aceia care muncesc cu adevarat, se pot lauda ca dupa o viata de munca au reusit sa stranga un milion de dolari? In tarile dezvoltate, ei vor iesi la pensie si vor avea un trai decent, dar fara a avea cine stie ce avere, daramite un milion de dolari. In tarile mai sarace, pensionarii abia daca isi pot duce zilele, viata in aceste tari fiind un adevarat calvar pentru ei. Cei care au muncit o viata intreaga si au platit impozite la stat sa aiba o batranete linistita. Si acesta este un exemplu minor in comparatie cu ce se intampla la nivel de state, acolo unde relatiile sunt si mai cumplite, iar interesele, URIASE. Pai atunci cum sa nu traim intr-o lume nebuna, nebuna de legat?
Terorismul si crima sunt situatii care au intrat in cotidian si care incep sa devina banale, chiar si pentru stirile de la televizor. Aflam spre exemplu ca in Iraq au mai murit 12 oameni si au fost raniti inca vreo 35, intr-un atentat cu bomba capcana, revendicat de o grupare terorista anonima. Ei si? E o situatie obisnuita, chestia asta s-a mai intamplat si ieri si alaltaieri… Te uiti la stirile de la ora 17 si afli ca un taran beat mort, din satul „Cucuietii din Deal” si-a omorat concubina, injughiind-o de mai multe ori cu un cutit de bucatarie, asta dupa ce a consumat aproximativ doi litri de vodca si s-au luat la harta. Culmea este ca nici macar nu-si mai aminteste ce a facut! Apoi afli ca un aotocar s-a ciocnit frontal cu o furgoneta, iar in urma impactului a murit un om si alti 8 au fost grav raniti… Ei si? Bine ca nu am fost eu implicat in accident sau cineva din familia mea. Sange pe pereti, creieri pe asfalt, oase rupte, totul devine normal si nu mai reprezinta ceva extraordinar, nu mai impresioneaza pe nimeni. Chiar si copiii privesc cu plictiseala astfel de stiri care alta data ar fi cutremurat de oroare pe oricare dintre noi. Stau si ma intreb, oare chiar asta sa fie normalitatea Mileniului Trei? Pai daca asa este, atunci va fi vai si-amar de viata celor care ne vor urma, iar zilele pamantului vor fi numarate si nu mai sunt prea multe. De la orori pe plan local nu mai este decat un pas pana la cele pe plan national si apoi mondial.
Oameni buni! Incotro ne indreptam? Haideti sa mai facem ceva cat inca se mai poate face, cat inca nu este prea tarziu, haideti sa incepem luprta impotriva raului care ne-a atacat pamantul! Cine a citit Biblia , mai precis Apocalipsa dupa Ioan, poate sa faca legaturi cu ceea ce se intampla acum, in lumea noastra. “Raul” a venit, se afla printre noi, iar noi stam cu mainile in san si nu facem nimic pentru a-l starpi. Lupta trebuie sa inceapa, acum cand inca nu este prea tarziu, pentru ca timpul este scurt si evenimentele se vor desfasura cu foarte mare rapiditate. In acest moment raul nu are inca putere deplina si se mai poate lupta cu el. Dar cu cat timpul trece, cu atat va capata puteri si mai mari, iar lupta va fi inegala si mai mult ca sigur ca o vom pierde. Calea schimbarii acestei situatii este credinta in bine, adevar si dreptate, in puterea Divina.
Trebuie sa incercam sa ne schimbam in primul rand pe noi insine, sa devenim mai atenti la ce se intampla in jurul nostru, mai sensibili la suferintele semenilor nostri. De aici trebuie sa inceapa lupta, de la perceptul biblic: “Iubeste-ti dusmanul, ca pe tine insuti!” Apoi trebuie sa facem front comun, sa ne unim fortele si sa creem un curent de opozitie impotriva Raului.
Dar acestea sunt numai pareri si impresii personale, iar daca si-ar gasi ecou si la alti oameni, m-ar bucura foarte mult. Prin acest articol am vrut sa trag un semnal de alarma (daca mai era necesar), pentru a sensibiliza opinia publica, asupra unor aspecte cu care ne confruntam si care nu pot fi neglijate la nesfarsit. Nu as vrea sa fiu suspectat de bigotism, pentru ca cei care ar gandi asa s-ar insela. Sunt un om cat se poate de normal din toate punctele de vedere, dar incerc sa analizez anumite aspecte cu care ne confruntam in ultima perioada de timp si care nu ar trebui sa lase indiferent pe nimeni. Pana la urma este numai un scenariu pe care l-am conceput.
Nu. Cei pe care ii intalnesti nu te vor insoti in faptuirea binelui din urmatoarele motive:
1. nu exista un raport de identitate intre binele tau si binele lor;
2. binele nu este scop (asa cum ar trebui sa fie) ci este mijloc asa cum spun unii crestini romani „Cine da lui isi da, cine face lui isi face” in speranta ca ii vor convinge pe altii sa creda in Dumnezeu.
Iesirea din cercul vicios al cunoasterii a ceea ce trebuie sa fie se face printr-o rupere de nivel in existenta ta cand carapacea cunoasterii adevarului se sparge prin aplicarea adevarului. Cine este dispus sa faca acest lucru cand facand asa nu vei sti unde te vei afla in ziua de maine?