II.
Marea aventura prinde contur
“Doi artisti plastici bacauani si-au propus sa cucereasca America! Ei au traversat oceanul pentru a face lobby Romaniei si a le vorbi iubitorilor artei din tara de la antipozi despre talentul si originalitatea creatorilor romani. Cele dintii impresii despre calatorie si sosirea pe Pamintul Fagaduintei le-am consemnat intr-un prim reportaj publicat in urma cu o saptamina. Ce noutati ne propun ei, de aceasta data?”
(nota red. Ziarul de Bacau)
Am plecat din Bacau plini de emotii, de vise si de sperante, incarcati de povara dulce a mai multor bagaje, doua dintre ele continind „comoara cea mare” – 24 de tablouri infatisind sinagogi din Romania ce urmeaza a fi expuse, alaturi de alte 6 lucrari pe aceeasi tema, la sediul din New York al O.N.U., la Washington, Chicago si in alte galerii din mari orase americane. Importante atit ca valoare sentimentala – ma legau de ele patru luni de munca „silnica” la sevalet, dar si sufletul si imaginatia dusa pina la extrem si pentru care primisem, in schimb, biletul de calatorie in Statele Unite ale Americii, alaturi de Viorica Cocioiu, sotia mea, cunoscuta artista plastica bacauana. Bunul meu prieten Stefan Niculescu Maier, obtinuse pentru noi o neasteptata sponsorizare pentru un sejur prelungit, de 6 luni, in tara sa adoptiva. Incepeam, cu alte cuvinte, marea calatorie in necunoscut! Pina la aceasta experienta nu am parasit niciodata tara, cu exceptia doar a unei fugare calatorii la Chisinau, adica tot „pe-acasa”. Uneori chiar ma amuzam cu amicii: „domnule, sint cu adevarat virgin la teritoriile extra-romanesti!”.
Dar uite ca acum (in drum spre Virginia, Fairfax, doi pasi de Washington) ne aflam in fata vamesilor, care ne controlau „la singe”, gata sa mai platim 40 de dolari pentru o supraambalare a pachetelor cu tablouri. Cind am intrat in sala de asteptare de dupa controlul vamal aveam senzatia de parca il apucasem pe Dumnezeu de un picior, mai ales ca intrezaream, dincolo de ferestrele largi ale aeroportului, numeroase avioane cu doua motoare gata de a-si prelua calatorii. In acea sala uriasa – o adevarata antecamera a lumii – Romania exista doar ca o varianta etnologica; papusele si maruntisuri, amintiri luate in graba, o ultima bere – 5 dolari! Aproape totul incepea cu cei 5 dolari fermecati, preturile – in lei sau valuta – fiind trecute prin filtrul casei de schimb, mereu nesatula si de o avaritie dusa la extrem. Dar, nu-i asa, orice placere costa si nu conteaza daca dincolo de ea te asteapta una si mai mare!…
Despre peripetiile calatoriei si sosirea in State v-am relatat deja, astfel ca intram direct in miezul… impresiilor ce au urmat calatoriei de multe ore. Iata-ne, in sfirsit, pe aeroportul din Washington. Ne intimpina o America scaldata in lumini. Totul este o feerie multicolora punctata la distante egale de aglomerari de cladiri ce-mi produc ciudata impresie ca eu, romanul Gheorghe, iesit din scutecele izolarii natiei mele, eram un extraterestru ce intilneste o lume de un nivel de civilizatie fantastic. Aventura libertatii incepea! Dupa cele citeva zile „normale” unei asemenea experiente, de acomodare cu noul peisaj, cu realitatile americane, dar si dupa o serie de renuntari vizavi de tabietul si obisnuintele din tara ma reintorc la scopul pentru care ma aflu aici: pregatirea viitoarei mele expozitii; pe data de 1 iunie vom pleca, eu si sotia mea, la Chicago, unde vom deschide prima expozitie itineranta de pictura sub genericul „Sinagogi din Romania”.
Planul calatoriei si al vietii in noul oras este destul de interesant: timp de zece zile – cazare la o imensa vila a unei familii de romani, cadru elevat si festiv de desfasurare a expozitiei, vernisaj, conferinta de presa, contacte zilnice cu vizitatorii. Pot spune ca sint norocos! Intre timp, Viorica Cocioiu a trecut, la rindul ei, la treaba si pregateste o interesanta expozitie de pictura cu lucrari realizate in tehnica anaglif. I s-au adus materiale in valoare de peste 1 000 de dolari – rame, pinze, culori, pensule. Lucrarile si le insira una linga alta formind un tot ideatic. Toti sint entuziasmati. Un imens progres vizibil ii da curajul si indemnul sa continue. Se pare ca in curind va deschide o expozitie fascinanta la NASA! Astazi (adica marti – 31 mai, n.n.) terminam lucrul la rame; ramin de facut invitatiile, afisele, cataloagele etc. Toti muncim cu sirg pentru ca totul sa iasa bine. Mai nou, se pare ca Viorica ii va invata pictura pe mai multi ministudenti, intr-o „scoala de vara”. Marea aventura prinde contur.
America, iata-ne, am ajuns la tine; acum da-ne sansa de a pasi in visul tau!! In data de 2 iunie, la Chicago, voi prezenta pe simeze prima mea expozitie intr-o lume cu adevarat libera. O lume fara rautati si invidii, gata sa accepte in sistemele ei educative si sociale creatia la orice nivel!