Cu fiecare clipă care trece constat că am atâtea întrebări la care încă nu am răspuns, şi asta pentru că unele din ele nu pot primi răspuns de la mine. Cei care ar trebui să le dea, nu au curaj! Sunt laşi! Fiecăruia dintre domniile voastre i s-a întâmplat cel puţin o dată să constate că am dreptate. Şi? Am rămas împreună cu…dreptatea!
Totuşi, se impune a nu uita niciodată că, „nu mor caii, când vor câinii!”. Sunt atâţia neaveniţi care intră cu „ bocancii plini de noroi” în tot ceea ce nu le aparţine, şi slavă Domnului că sunt destui nemernici. Nu se uită în jurul lor, nu se uită la nimic, nici chiar în oglindă. Oglinda lor, oglinda sufletului lor este atât de murdară, încât dacă s-ar uita, cel puţin o dată, le-ar fi ruşine. Doar ruşine? Nici chiar asta, nu au. Şi? Credeţi că le pasă? Am întâlnit atâţia lupi moralişti, că a început să-mi fie frică de atâtea haite! Haite flămânde, fără scrupule, fără frică de Dumnezeu, fără nimic. Nimic pe afară, cu atât mai mult în interior.
Ştiţi dumneavoastră? Cea mai mare nenorocire este să dai „mărgăritare la porci”! Şi asta pentru că fiecare bobiţă din floarea de mărgăritar pentru ei este o „bârfă”, pentru tine o lacrimă. O lacrimă de fericire, o lacrimă care s-a transformat datorită acestora, în lacrimă de durere. Din nou nepăsare din partea lor şi, asta nu-i tot. Jubilează, da jubilează! Pentru că şi-au atins scopul, pentru că în nimicnicia lui se crede un om puternic. Eu am o vorbă: „ să nu te pui cu mintea prostului pentru că este odihnită!”. Un singur lucru este pentru mine o certitudine: „după plată urmează, răsplata”. Sunt sigur că unii „ lupi moralişti” îşi vor primi tot ceea ce merită.
Cei care nu pot avea fericirea, nu sunt de acord nici cu cei din jurul lor, nu vor să-i vadă pe alţii fericiţi. De ce? Haideţi să-i întrebăm! Fiecare dintre noi să-i întrebăm pe cei apropiaţi. De ce? Poate aşa aflăm şi noi, poate…o întrebare mai puţin! Poate…un lup moralist mai puţin!
Ştiţi? Eu am fost ca o carte deschisă. Da, aţi citit bine! Am fost. Deja…s-a închis! Simplu, pentru simplul motiv că nu merită! Nu mai sunt atâţia oameni de calitate la care să le împărtăşeşti taine. Taina ta, cu atât mai mult taina sufletului tău, nu trebuie cunoscută decât de EU-ul tău. Cu cât vor şti mai puţini, cu atât îţi va fi mai uşor să…cazi!
Căderea liberă este cea mai dură. Fiţi pregătiţi, la fiecare colţ vă aşteaptă un „devorator” de bârfe, totul ar fi bine dacă ar fi unul inteligent! Dar „răspândacii” nu sunt figuri inteligente, inteligenţa lor funcţionează până când se lovesc de prima… piatră întâlnită! Nu numai că au uitat ce să spună, dar scornesc! Şi scornesc cu o atâta neruşinare că te-ntrebi, ce au de câştigat?!?
Ei nu au de câştigat din partea mea decât sentimentul numit, milă. Îmi este milă de ei, dar nu am ce le face! Ce s-ar întâmpla dacă ar durea prostia? Doamne! Fereşte-ne ! S-ar termina definitiv cu liniştea pe străzi! Nu, nici acum nu poate fi vorba de aşa ceva, de liniştea normalului! Mergi pe stradă şi se vorbeşte atât de tare, ştii fiecare ce a făcut, tot, absolut tot! Se strigă, se urlă efectiv, încât zici că suntem o naţie de surzi!Doamne, să nu faci să doară prostia!
Şi aşa mergem mai departe şchiopătând către … victoria finală.