Doctorul Arcadie PERCEK, specialist oncolog-radiolog, dar si un excelent medic generalist, profesor la Fac.de Medicina din Bucuresti, psiholog, umanist, cultivat si nu în cele din urma modest, a trecut în Eternitate în anul 1998. Am cunoscut si colaborat cu acest deosebit personaj din lumea medicala, recunoscut atât în România, cât si în lumea occidentala, începând cu anul 1970 pâna în anul 1988 când am parasit România… Omul, altruistul, sportivul, a trecut în eternitate, retras în mijlocul familiei stricte, nedorind sa necajeasca pe nimeni, ascunzându-si chiar maladia care-l rodea… dar era constient de ea. Personal, am pierdut un prieten, un mentor, un ADEVARAT MEDIC, care nu a încalcat niciodata JURAMÂNTUL LUI HYPOCRATE.
Pentru ca cititorii sa înteleaga mai bine de ce m-am hotarât sa NU dau uitarii acest OM-MEDIC, voi reda în continuare ad litteram câteva pasaje din scrisorile ce mi le-a adresat dupa plecarea mea, prima datata 10 Ianuarie 1989, când se îndrepta spre Marea Neagra cea Mare, împreuna cu sotia si fiul lor mult îndragit. Pentru Dr.Percek, iarna, vara Marea era aceeasi, afirmând cu siguranta si dragoste, ca APA este indispensabila umanitatii.
10 Ianuarie 1989: „În primul rând dati-mi voie ca din aceasta statie de posta, în care Destinele îsi schimba caii, cu care lordul Byron identifica Noul An, sa va urez multe, dar în special trei lucruri: sanatate, sanatate si iar sanatate. În al doilea rând, va comunic ca am primit în timp util rândurile Dvs. În al treilea rând, va mai comunic de asemenea ca îmi lipsiti enorm. De când ati plecat, îmi dactilografiez singur totul, si asta pentru ca experientele facute cu alte stenodactilografe au esuat, motivând ca nu-mi înteleg scrisul, fie ca nu întelegeau terminologia medicala, precum Dvs., care sunteti o experta(…) Din cauza scrisului meu si a obligatiilor spitalicesti si didactice, ma lupt zi de zi si corp la corp cu aceasta lighioana, care este Timpul, si pe care vreau s-o omor, dar care cu siguranta va ajunge ca ea sa ma omoare înainte (…) Putinele mele rânduri le prelungesc cu acelea mai multe din cele 5 articole pe care vi le trimit alaturat si care va vor aduce aminte de buna noastra colaborare de pe vremuri (…) În dosarul pe care vi l-am trimis, aveti revista Hyperion, una din cele 5 sau 6 reviste în care am rubrica saptamânal. În Hyperion public, dupa cum veti vedea, fragment din studiul meu „Când a sosit taifunul …”, reprezentând o încercare de a aborda felul cum boala lui Eminescu se reflecta în opera sa. Studiul în cauza îl aveti alaturat si l-am comunicat în 1989 la Simpozionul National în care s-au sarbatorit o suta de ani scursi de la moartea Luceafarului poeziei românesti. Este un prim material, pe care îl puteti publica în etape.
Un al doilea material pe care vi-l pun la dispozitie este reprezentat de Decalogul pentru prevenirea „ruginirii” creierului, pe care l-am elaborat atât ca medic, cât si ca psiholog (cu acte în regula), decalog care s-a bucurat de mare succes aici în tara. În continuare va mai las copiile a 7 articole din 70 pe care le-am publicat aici în tara la revista „Expres Magazin” – unde sustin rubrica saptamânala cu caracter permanent, intitulata „O întrebare pe saptamâna”, rubrica ce s-a bucurat si se bucura în continuare de un mare succes al publicului.
Un al treilea material pe care vi-l las alaturat tine de cartea „MD Behind Iron Curtain”, reprezentând copia prescurtata în limba engleza a volumului „Paznic de vremuri triste” , caruia i-am facut prefata – „Despre un humulstean ce-a ramas peste Ocean”, carte ce cuprinde amintirile colegului meu Virgil NECULA, care în 1972 si-a luat zborul peste Ocean… amintiri în care veti vedea cât a avut de suferit acest om care a fost trimis sa lucreze la Canalul Dunare – Marea Neagra si care n-a putut sa-si realizeze visurile în aceasta tara deoarece era fiul unor tarani avuti din comuna Râul Alb. La ora actuala colegul Dr.V.Necula se afla în New York mare profesor mare, la Univ.Columbia din N.Y.
Puteti publica toate aceste materiale, unde veti crede de cuviinta, urmând ca la cerere, sa va pot furniza altele, în continuare.” ss.Arcadie Percek.
************************
Aceasta a fost o prima scrisoare primita de la Dr.Percek, apoi ne-am revazut în 1992 cu ocazia primului meu voyage turistic în tara, i-am cunoscut familia, i-am vazut imensa biblioteca personala, bogata în carti de mare valoare, atât profesionale si nu în ultimul rând de cultura universala, se spunea ca este posesorul celei mai impresionante biblioteci personale din România si sunt convinsa. Era OMUL care cunostea TOT sau aproape, era o adevarata Enciclopedie si gânditi-va ca pe atunci nu exista ordinatorul.
Din pacate, si spre regretul meu, nu am putut sa-i public nimic din materialele pe care mi le-a încredintat, unele ziare românesti din Canada carora le propusesem publicarea, (bineînteles nu se punea nici o problema de remuneratie) au refuzat categoric, cu motivarea ca „Nu face obiectul publicatiilor românesti…”. No comment.
Astazi, datorita acestei publicatii virtuale, de mare anvergura si calitate editoriala, alcatuita dintr-un colectiv dotat de un profesionalism demn de admiratie – ROMÂNIA, LIBERA ÎN VIITOR, a acceptat aceasta doleanta a subsemnatei PRO MEMORIA Dr.Arcadie PERCEK, urmând ca la aceeasi rubrica STIATI CA …sa transmit articolele autentice, considerând ca vor fi utile oricarui iubitor al acestei unice stiinte – medicina, care ne ajuta pe cât posibil sa fim sanatosi, sa traim cât mai bine si în forma – mentinând O TINERETE FARA BATRÂNETE, cu toate ca cine se naste, trebuie sa si moara, dar în DEMNITATE.