Plecasem cu sotia sa-mi vad „moftul” (vorba unui celebru personaj, post-revolutionar), adica via din Minis, jud Arad, mostenita de la parinti, loc unde nu mai fusesem din 1948, de cand plecasem de acasa. Acum eram in nodul de cale ferata electrica din Ghioroc, unde, pe vremuri, se intersectau trei ramuri ale fostului tren electric de linie ingusta, mostenit de la Imperiul Habsburgic (de fapt confiscat de la o firma privata de acolo,ca reparatie de razboi): cea spre Arad, cele din spre podgoria aradeana, respectiv spre Pancota si cea spre Radna.
Acesta era primul si unicul tren electric din Romania, inca din 1914, acum disparut si inlocuit cu o linie a tramvaiul orasenesc aradean. Pe vremuri acest tren electric jucase un rol important in economia Aradului, transportand bunuri spre piata aradeana si spre muncitorii din zona la marile fabrici aradane de buna traditie, Astra-vagoane, UTA-textile etc.
Asteptam deci tramvaiul iar langa noi, sub copertina in forma de ciuperca, era o nemtoaica maruntica la vreo 60 de ani. Am intrat in vorba si a inceput sa ne povesteasca anumite “patanii” din viata ei. Era din Santana (Santa-Ana, localitate prepondrent nemteasca, de langa Arad). Cum ca la varsta de 12 ani, cand a venit ordinul ca nemtii sa fie stransi si dusi la rusi, pedeapsa pentru ca unii au luptat alaturi de hitleristi in URSS, biata fata n-avea nici un chef sa ajunga acolo incat profitand de o clipa de neatentie a unui brav ostean roman, pus sa-i pazeasca, a reusit sa evadeze din tren si a pornit-o de una singura, in noapte, incotro ii vedeau ochii.
Copila era destul de isteata. S-a gandit ca la Arad o sa i se piarda mai usor urma. Asa ca a parcurs noaptea cei aproximativ 20 de km pana in oras. Ajunsa acolo, a vazut ca nu-i de ea nici aici si ca in oras erau adunati rusii. Cu un spirit foarte lucid, s-a gandit sa plece undeva la tara sa-si piarda urma. Zis si facut. Dupa o scurta odihna intr-un parc al orasului a pornit la drum spre comuna Glogovat (azi Vladimirescu), aflata la doar vreo 8 km de Arad. Pe vremea aceea, Glogovat are o localitate cu multi nemti, unde putea sa ceara un sfat.
Ajunsa acolo, a gasit o situatie asemanatoare, dar unul dintre cei inca “neridicati” a sfatuit-o sa mearga la Ghioroc, unde nu-s nemti de loc si sa caute o slujba. A facut cum a fost sfatuita. LA Ghioroc a gasit un gospodar (inca nu erau CAP-uri omul avea nevoie de ajutor in gospodarie) si s-a angajat. Omul avea si un baiat tanar, s-au vazut s-au placut si cand au ajuns la varsta potrivita s-au luat. Acum au 2 baieti mari. Unul e in Germania, celalalt s-a insurat intr-o comuna invecinata si acum “batranica” mergea sa-l vada. E bunica. Are 2 nepoti. Un baietel si o fata. Mi-a zis ca doar asta o mai tine sa nu plece si ea in Germania, fiind vaduva deja de 6 ani….