Refuz mancarea
Ce s-a scurs din ploaie
Si laptele cel muls din stele
Ajuns la mine-n farfurie degresat.
Nu-mi trebuie friptura din norii injungheati
Acestia care, cu-un picior sunt pe gratar
Si-n sange-l striga pe Hristos
Care mai cheama-un nor din morti sa se ridice.
Nu-mi este foame,
Acest stomac mai bine il ucid
Sau il alung sa moara in pustie,
La fel ca mastile care au ros cu coltii
De pe spinarea soarelui toti solzii.
Nu vreau sa-mi ceara vanatoare un stomac,
Sa-ntep ninsoarea-n crestet
Sa se faca struguri,
Nu vreau sa las padurile in ceruri
Pustii, fara de caprioare…..
Cand sufletul imi jeluieste norii,
Ce-mi pasa mie de stomac…..
Ce bine ar fi daca am trai cu conserve de aer si poezie!
levana