În memoria veşnică a mamei mele,
Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.
Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.
Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.
M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.
C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea cealaltă
-ZLATNA-1958
Ce poate fi mai duios, mai impresionant si demn de admiratie, decât sa fii dotat cu acest talent înnascut al scrisului, capabil sa asterni pe hârtie dragostea si elogiile cuvenite MAMEI, cea care ne-a adus pe lume! Ceea ce ma impresioneaza si admir la Mihai LEONTE, noul colaborator al RLIV, care merita toata atentia, este ca, cu toate ca a ramas orfan de mama la vârsta frageda de 2 anisori, respectiv în anul 1943, vârsta când un copil are mai mult nevoie de dragostea si îndrumarea MAMEI, el, OMUL, muncitorul în mina, autodidactul cultivat si nu în cele din urma scriitorul talentat, este capabil sa aduca ELOGII celei pe care de fapt nu a cunoscut-o, dar a intuit-o, dorit-o si plâns-o…
Felicit pe Mihai LEONTE pentru scrierile lui publicate, unele tiparite, altele aparute virtual, exclusiv în RLIV precum si în revista românesca AGERO din Stuttgart.
Va felicit Domnule Leonte, va admir si continuati a ne transmite gândurile si lupta Dvs.cu viata, care nu v-a fost usoara.