Precizare: Acest articol a fost scris de Nea Marin şi a fost preluat din forumul \”ACUM\” unde a fost publicat în data 17. 03. 2006.
Simplu: e destul să citesc filipica din numărul din săptămâna asta intitulat: \”Oameni fără însuşiri\”.
Se referă la Talpeş. Care ar fi fost în foncţii şi pe vremea lu’ Ceaşcă, p-a lu’ Iliescu etc.
Dom’le, eu pun o frâna chiar aicea. Adicătelea, la a porcăi (e drept, în limbaj academic, dar asta nu e mai mai puţin răutocios, nu e mai puţin înjositor), în publicaţie de circulaţiune naţională, o persoană anume.
Culmea ridicolului e că autorul (dl. Pleşu) scrie acolea ceva de jenu’ acest personaj fără însuşiri, nu pun ghilimele ca mie lene şi scârbă, (adică Talpeş) a servit şi pe Ceauşescu *şi pe Iliescu*.
De parcă dl Pleşu nu l-ar fi servit pe dl. Iliescu. Bârna din ochiu’ tău de ministru al Culturii e întotdeuna mai mică decât scobitoarea din ochiu’ celui atacat.
E drept, nici eu nu sunt imun. Pe noi toţi ce scriem pe forum (şi chiar pe cei care scriu în pagina principală) ne paşte păcatul ăsta – e suficient să citiţi paginile acestei publicaţiuni. În apărarea-mi nu pot s-aduc decât asta: că nu mă dau, că nici nu sunt şi că nici nu vreau de altfel să fiu un *model* cum îl declară lumea pe dl. Pleşu.
Doar că (includeţi aici \”noi toţi, la gramadă\”) eu nu mă pretind a fi o \”instituţie naţională\” (cum a fost declarat numitul autor) , nu primesc bani pentru că atac pe alţii şi nici nu pretind a fi elegant.
Nu că mi-ar fi numitu’ Talpeş, vreo rudă. Nu că l-aş fi cunoscut sau aş fi avut de-a face cu el, nu că mi-ar fi, numitul Talpeş, simpatic. Nu că mi-ar place securiştii.
Observ doar că se fac aprecieri, din partea celor care ar trebui sa ne dea nouă lecţii de comportare (iar Pleşu nu se dezminte, ne dă lecţii ori de câte ori se scoală dimineaţa cu faţa la cerceaf), fără ca aceste lecţii să se bazeze pe chestii obiective, *verificabile* (se bazează pe poveşti, n-am nici o îndoială că sunt adevărate, dar sunt *totuşi* poveşti).
Eu, în locul lui Talpeş, l-aş da în judecată pe Pleşu pentru atingere adusă imaginii personale. Si mi-aş fi propriul advocat, că sunt în stare – asta-i, faţă de matematică, floare la ureche. Nu ştiu dacă dl. Talpeş e-n stare, dar asta nu-i treaba mea.
Eu m-am cam săturat de inşi precum dnii Pleşu, Paler, Liiceanu et al. N-am de primit lecţii din partea dumnealor. Liiceanu a procedat şi mai scârbos, acum vreo doi ani, citând din corespondenţa privată cu Marino – asta l-a băgat pe Marino urgent în mormânt.
De la unul ca Pleşu, care se declară mai nou interesat mai ales de chestii de credinţă etc., m-aş aştepta să bage la cap: credinţa creştină are aplecare către păcatele oamenilor: le înţelege, ştie că sunt inevitabile, încearcă să le explice şi să le mântuie.
Pe scurt, m-am săturat de inşi \”fără de pată\”, care dau acuma cu piatra-n alţii.
M-am săturat de \”sfinţii\” pe care i-a prins Revoluţia membri PCR (ca şi pe mine de altfel) şi care, acuma, *post factum*, dându-se suferinzi (ca-n \”exilul\” de la Tescani, în care d-lui Pleşu îi cânta jazz la pianul din dotare alde \”Johnny\” Răducanu) dau lecţii de comportare la tot cartieru’…
Toate cele bune,
Nea Marin