Deasupra flăcării
Îmi frec mâinile îngheţate.
Ea pâlpâie gingaş;
Se opreşte înainte de a muşca
Din degetele care nu mai simt focul.
Pe umerii albi ai lumânării,
Între noi,
Pâlpâie flacăra.
Se reflectă în ochii noştri.
Trece de la unul la celălalt.
Se opreşte apoi
Între noi,
Pe umerii albi ai lumânării.
Flăcările din ochii unui copil fericit:
Parcă vii!
Flacările mincinoase din ochii tăi
Scăldaţi în glicerină
Când ai apărut la cafenea
Să stăm de vorbă pentru ultima oară:
Moarte parcă!
Deasupra flăcării,
Închid ochii.
Încerc să uit.
Prin pleoapele aproape străvezii,
Din capilarele goale,
Se întremează faţa ta absentă.
Deschid ochii şi fug.
Pe umerii albi ai lumânării
Flacăra arde indiferentă.
Dan David, Los Angeles, 10-06-2004.