Tecuci e un oras aflat pe ruta Iasi-Bucuresti, undeva pe la mijloc. Doua lucruri imi aduc aminte de Tecuci: etichetele borcanelor cu mustar si faptul ca „un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic…”. Mai stiu ca povestea motorului e dintr-o poezie a poetului iesean Mihai Ursachi. Nu am citit aceasta poezie, nu am citit nimic scris de catre Mihai Ursachi, dar inutilitatea acelui motor l-a facut celebru in mintea mea. Nici nu am nevoie sa aflu cine e acel om din Tecuci, de ce tocmai din Tecuci si nu din Sascut, ce naiba se intampla cu motorul ala de nu putea fi folosit la nimic. Imi era suficient derizoriul emanat de aceasta stupida poveste comprimata intr-o fraza.
Multe alte lucruri hranesc memoria mea semidocta. Laurentiu Fulga este un scriitor pe care nu l-am citit niciodata, dar titlul unei carti de-ale sale mi s-a intiparit adanc in minte, „E noapte si e frig, seniori”. Nu am deschis niciodata acea carte. Poate ca era buna, poate ca era proasta. M-am multumit doar cu sonoritatea magica, aristocrata si misterioasa a enuntului de pe coperta, suficient pentru a-mi inchipui ca Laurentiu Fulga e un scriitor desavarsit, fara sa-i fi citit opera. Dupa cum exista judecata in lipsa, iata ca pot vorbi si de admiratie in lipsa.
Oamenii iti raman in memorie prin doua-trei fraze, restul celor spuse sau facute de catre ei ramanand ascuns in obscuritatea uitarii. Labis este cunoscut mai ales ca un tip care mananca si plange, dar in principal, mananca. Eminescu e un pusti de 19 ani intr-o fotografie semiprofil si care haladuia anonim pe langa plopii fara sot. Nichita Stanescu e un bun textier pentru melodiile lui Alifantis, Ceausescu e „odios” si cam atat, Vlad Tepes e Dracula, Mihai Viteazul e „pohta ce-am pohtit”, Lapusneanu e „pre multi am sa popesc”, Stefan cel Mare e „Moldova nu-i a mea si nici a voastra, nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri”, Sergiu Nicolaescu e „un fleac, m-au ciuruit”, Machiavelli e „scopul scuza mijloacele”, Nixon e Watergate, Kennedy e Dallas, Stalin e Yalta, Bill Clinton e Monica Lewinsky, Iliescu e „mai, animalule!”, Hamlet e „a fi sau a nu fi?”.
Toate personajele acestei lumi, reale sau fictive, lasa in urma doar etichete mai mult sau mai putin onorabile. Raman doar logo-uri, devize, propozitii, interjectii.
Am o singura nedumerire. Cum va ramane Basescu in aceasta arhiva a esentialului? Cu „Iarna nu-i ca vara” sau cu „Sa traiti bine!”?
genial..