M-am înfăşurat într-un voal de indiferenţă,
Ca un vierme într-o gogoaşă,
Ca o mumie egipteană
Şi m-am jurat să nu-mi mai pese de nimic;
Să las lucrurile să meargă
În tropotul lor.
Ce dacă urşii coboară pe la tomberoane
Şi sfâşie copiii nou născuţi,
Aruncaţi la-ntâmplare
De mame fără Dumnezeu,
Înainte să fi fost spălaţi, măcar?
Ce dacă oamenii dorm prin gări?
Ce dacă unii întârzie să fie-ngropaţi
Ori sunt părăsiţi prin spitale,
Uitaţi de greviştii de la căile ferate
Şi de aleşii ţării cocoţaţi prin palate?
Ce dacă ne lovesc uraganele?
Ce dacă e secetă de crapă ţărâna
Ori se inundă un capăt de ţară
Şi casele se prăbuşesc mai iute
Decât pachetele de cărţi de joc
Prin cazinourile oculte?
Ce dacă?
Nu mai pot!
Mi s-au uscat plămânii ţipând în stradă.
Am făcut scurtă la dreapta scriind memorii
Care au fost imediat aruncate la coş.
Am dat slujbe, am fost în audienţe
De la cel mai mic, până la cel mai mare.
Cedez! Nu mai pot!
La ultimele alegeri generale
Au fost patru milioane de absenţi
Şi nici un protest serios!
De ieri s-a deschis sezonul la mare.
Dan David, Los Angeles, 06-25-2005.