.jpg)
Octavian MihaescuIn ultimele zile suntem martorii unei atrocitati petrecute într-o Mânastire din România. Nu am sa intru in detalii, pe care, de altfel, presa le-a dezvaluit, ci as dori sa pun in discutie fenomenul din doua perspective.
1) Fondul socio-cultural din România, cu precadere cel al zonelor rurale din Moldova si Oltenia. Acestea sunt cele mai vulnerabile zone din România, unde ignoranta si superstitia sunt la ele acasa, fenomen la care si Biserica Ortodaxa Romana (BOR) si-a adus un aport important, cu precadere dupa 1947. Nu trebuie sa omitem desacralizarea societatii moderne de azi, care, din pacate, a dat nastere la o inflatie de hibrizi de natura spiritualista, care nu va ocoli nici BOR, in ciuda faptului ca detine o fenomenala forta spirituala, invatatura cu care putini se pot lauda. Invatatura ce ar fi trebuit sa genereze doctori in teologie pâna în ultimul catun uitat de lume.
Din pacate, avem ca rezultat un profan, ignorant si superstitios, care traieste inca intr-o lume arhaica, permanent agresata de transformarile societatii, ale violentelor istoriei, din care va rezulta excelentul hibrid taran/muncitor. Iluzionat ca este „invatat”, atotcunoscator, va adopta o atitudine aroganta fata de tot ce nu poate intelege si isi va cere drepturile, uneori chiar si prin violenta (vezi revolutiile proletare). Integrarea in societate se lasa amanata de prea mult timp. Caderea comunismului, care oferea iluzia fortei acestui segment, va genera crize profunde de personalitate, o ancestrala dusmanie impotriva societatii, de unde acestia se considera marginalizati, exclusi (schizofrenicii).
Aceasta categorie considera ca i se cuvine sa fie cu mapa, si nu cu „rusinoasa sapa” – fenomen tipic balcanilor, care risca sa se globalizeze!
Din pacate, BOR nu a dorit sa se adapteze cerintelor secolului 20, secol care a gasit-o total nepregatita, cramponata in dogmatism excesiv, primitivism, in adaugirile neopagâne ritualizate, superstitiile pe care le-a sutinut/incurajat, mai ales, in zona rurala. In realitate, BOR nu era obligata sa se modernizeze, ci sa revina la radacinile crestinismului autentic, având la dispozitie literatura patristica. Insa ea a preferat sa lupte impotriva unor confesiuni onorabile, precum Baptismul sau miscarile evanghelice, pe care le-a acuzat/prigonit sectarist (vezi devastarile locasurilor de cult din zona rurala). In acest punct, BOR este obligata sa ia aminte la ceea ce spune Duhul Domnului, ca sa vorbim duhovniceste – “sa separe grâul de neghina”, adica sa separe sectele, miscarile pseudospirituale, de confesiunile onorabile, parte sigura a Bisericii Universale.
2) Pe acest fond, expus mai sus foarte sumar, este normal sa ne trezim cu un pseudostaret, cu o primitiva instruire, compensata de o agera minte-vicleana gen Ceausescu, care sa profite din plin pentru a recupera prin violenta un loc social convenabil, indiferent de mijloace. Un proverb românesc spune: „Când Dumnezeu vrea sa piarda pe cineva, îl lasa fara minte”. Pentru ca asa- zisa exorcizare violenta nu îsi gaseste nici justificare dogmatica, nici macar una Scripturala, nu se poate pune sub semnul intrebarii invatatura Bisericii, asa cum încearca unii sa insinueze. Victima si agresorul fac parte din aceeasi componenta sociala, profana, bolnava psihic, cu aceleasi interese iluzorii. Iar ei, prin abila viclenie, perfectionata in prezenta societate, au speculat cu succes perceptele misionarist-crestine la care biserica este chemata. Nici o alta institutie nu putea oferi o ameliorare sociala in afara bisericii, unde dupa ‘89 acest segment social a dat buzna. Aflat intr-o criza profunda de personalitate, dereglare psihica generata de transformarile pe care nu le poate intelege si adapta, acest membru al societatii asteapta cu infrigurare ziua razbunarii.
In prezent este folosita biserica si invatatura acesteia, care poate fi propagata eronat ca infailibila. Asa se pot explica si extremele la care asistam (vezi Noua Dreapta sau fostii atei comunisti care au pus sutana pe ei mai nou). Avem in fata o mistificare grosolan-vulgara, de folosire a invataturii bisericii de catre acest segment si nu numai. Este indeajuns sa ne amintim intelectuali, politicieni care pâna mai ieri blestemau biserica, iar azi o apara asiduu, aspect ce nu trebuie omis. Aceasta atitudine ambigua, cameleonica a influentat considerabil segmentul social pus in discutie.
3) Rezolvarea problemei nu necesita o filozofie de mare maestru ci doar o vointa politic-sociala care sa fie consecvent aplicata in colaborare cu Biserica. Un astfel de plan am supus atentiei inca din 1990, care a culminat cu romanul meu „Caminul”, laudat de vârfurile instruite ale societatii, insa fara a se da curs punerii sale in aplicare. Este o tema care necesita de urgenta o discutie deschisa socio-politica, in care sa fie implicate toate confesiunile crestine existente în România. O discutie in care BOR sa cedeze din tort, sa accepte compromisuri, sa implanteze un ecumenism autentic nu formal, de care suntem satui!
BOR trebuie sa se trezeasca la realitate, avem ca rod o societate complet desacralizata, rezultând un hibrid de proletar ranchiunos, viclean, care cu usurinta pune blana de oaie pe cea de lup.
Din pacate în ultimele zile asistam la azvârlirea pruncului odata cu apa, date fiind acuzele ce se aduc BOR. Trebuie insa mentionat ca BOR nu este singura vinovata de acest rezultat. Si intreaga societate, cu precadere intelectualitatea, guvernantii, agresiunile istoriei, care joaca un rol important in acest proces. Daca analizam la rece vom observa cu usurinta cum BOR va fi pusa în fata unui fapt implinit. Oricine poate primi binecuvântarea BOR, daca dovedeste pe cat e uman posibil, ca este bine intentionat, mai ales daca si construieste o mânastire. In definitiv, asa s-au construit locasurile de cult, asa s-a format viata monahala, biserica nu are voie sa interzica astfel de proiecte. Prin urmare, BOR nu se face vinovata de acest accident unic in istoria sa! În definitiv cine garanteaza ca acest dramatic incident nu a fost provocat pentru a se lovi in biserica, pentru a se azvârli si pruncul?! Asa cum, economic exista un razboi violent, surd, tot asa se intampla si pe plan confesional, mai ales intr-o lume in plina globalizare economic-ideologico-religioasa.
Sa nu omitem ca, dupa 1947, în BOR au fost introduse “uneltele sistemului”, gen preotul Burducea, când cu steaua când cu crucea. Dupa 89, aceleasi unelte introduse au admis simonist sute de indivizi pentru a se „pregati” în cadrul Institulului Teologic. S-a declansat chiar si un scandal pe aceasta tema la momentul respectiv. Cine garanteaza ca aceste unelte fidele, intrusi in biserica, nu fac jocul unor interese oculte, printre care si asa zisa “sustinere a acestui pseudostaret”, criminal sadea, care nu avea nimic in comun cu religia si ortodoxia. Pentru ca orice am vrea sa spunem, biserica are un dusman de moarte, comunismul. Extremele, fie de stânga sau de dreapta, nu pregeta a se folosi de biserica, fenomen devenit tot mai vizibil dupa 89!
Biserica mai are un dusman in societatea moderna: “omul conserva” la care face referire si Patapievici, caruia biserica nu îi ofera un raspuns multumitor, ci improvizeaza un dogmatism primitiv, vulgar ritualizat, care in cele din urma alimenteaza conflictul nihilisto-idealist. Excesele pseduospirituale la nivel mondial la care asistam, printre care cel ultim din România sunt semnale foarte clare in acest sens.
Ar fi gresit sa credem ca avem de luptat impotriva unor organizatii oculte gen mult hulita Masonerie, unde îsi concentreaza fortele extrema de dreapta-stânga, beneficiind de succes la hibridul ranchiunos, rod al societatii, aflat intr-o crestere ingrijoratoare la nivel mondial, pentru a mai putea fi ignorat. În acest segment trebuiesc gasite solutii optime, care nu pot fi aplicate excluzând din joc biserica, tendinta pe care U.E marseaza debil. Avem in SUA un excelent exemplu de la care ar trebui sa învatam cu toata seriozitatea! Sa fim mai rezervati în a acuza vehement doar biserica si, mai grav, invatatura sa, excluzând vina societatii in ansamblu sau, contributiei pe care aceasta a adus-o la desacralizare si pe care globalizarea o va acentua.