„Nu! La şcoală nu mai vreau să merg.
M-am săturat să stau în genunchi pe grăunţe
Şi să încasez nuiele în palmă pentru toţi.
Să meargă cine-o vrea!
Şi mai e şi caraghioasa aia din primul rând.
Mă priveşte cu ochi plini de milă;
Gata să plângă.
Ce sunt eu să mă tot fac de râsul tuturor?”
Mama mă priveşte îngrijorată.
„Aoleu! De când i-au apărut riduri pe frunte?”
„O să mergi dragule! Nici gând!
Eşti atât de bun la istorie, la geografie!
Doar la purtare mai ai ceva scăpări.
O să trecem noi încet, încet peste punte!”
Tătar Vasile mi-a aruncat ghiozdanul în noroi
Şi i-a mai dat şi cu bocancul.
Caraghioasa aia mică râdea cu gura plină.
Când a intrat domnul Boldea,
Ghiozdanul murdar era pe catedră.
Se deschisese pachetul cu slănină
Şi alunecase peste catalog.
„Iar te ţii de prostii, elev!
Treci la colţ şi să nu mai aud nici o scuză!”
„Mamă, cât e ceasul?”
„Dormi dragule, dormi!
Mai e mult până se crapă de ziuă.”
Dan David, Los Angeles, 11-03-2004.