Bill MOYERS (n.1934) – jurnalist si autor american (Hugo-Oklahoma, US) mentiona într-unul din articolele sale urmatoarele, citez: „Nous sommes comme les passagers du Titanic qui dansaient au son de l’orchestre au moment où le paquebot heurtait la banquise”.
Personal, m-am întrebat ce este „civilizatia” si la ce serveste ea? Suntem noi într-adevar civilizati, cei care ne pretindem, sau este o „miza” a celor care se pretind civilizati datorita acapararii de noi bunuri sofisticate, a performantelor din toate domeniile, a acapararii bunurilor de larg consum etc., uitând ca civilizatia nu ar trebui sa fie limitata la acaparare de obiecte sau îmbracaminte, de multe ori inutile, uitând de bunurile maniere, de etica si cultura.
Daca întelegem prin „civilizatie” o adunare complexa de fenomene sociale, credinte, obiceiuri, arta, stiinta, tehnica – ceea ce ar presupune atingerea unui lung proces de maturitate – civilizatia ar putea fi înteleasa mai întâi de toate ca un ansamblu de caractere comune civilizatiilor considerate ca cele mai superioare.
În prezent, din cele traite, citite, vazute, auzite, constatate în mediul în care traiesc, respectiv într-o tara capitalista, cu o veche democratie, cu un standard de viata foarte ridicat, performante în toate domeniile, descoperiri în domeniul stiintific, realizez totusi ca întreaga umanitate traverseaza o CRIZA A CIVILIZATIEI. Aceasta criza globala, manifestata vizibil prin deteriorarea mediului înconjurator, raritatea apei potabile, despaduririle, saracia cronica în mai mult de jumatate din populatia Globului terestru, foametea în vastele regiuni ale lumii, problemele sociale manifestate prin violentele urbane, terorismul, drogurile, instabilitatea economica pe scara mondiala, provocarea îndatoririlor, amenintarile nucleare, explozia demografica… lista este îngrijoratoare si înfioratoare. Putem atribui toate aceste mari neajunsuri, politicilor interne si internationale, situatiei economice etc., dar ceea ce ma preocupa în mod special este UMANITATEA, punându-mi zilnic întrebarea UNDE VOM AJUNGE si CE SE ÎNTÂMPLA CU NOI, OMENIREA?
Pe toate nivelele observ o paralizie a sistemului de reorganizare, de mondializare, de readaptare, de reconsiderare, dorim sa schimbam pâna si Legile cartilor Sfinte, Biserica, învatamântul, educatia, economia aparând ca singurul proiect organizator. Oamenii au însa teama de marile schimbari rapide si în mod vertiginos. Frica, instabilitatea, nesiguranta zilei de mâine, la care se adauga catastrofele naturale distrugatoare, razboaiele, cu pierderea a milioane de oameni, cei mai multi nevinovati. În schimb, ca si cum nu s-ar întâmpla nimic „important si tragic” pe aceasta Terra, societatile de consum merg înainte cu festivaluri costisitoare, gale somptuoase pentru premierile „stelelor” cinematografice, în care protagonistii se exibeaza sfidator, constructii de hoteluri si restaurante, pe care numai multimilionarii le pot frecventa, în sfârsit lista este lunga. Probabil ca voi fi interpretata ca „retrograda”, „oportunista”, „invidioasa” etc., nu ma lezeaza cu nimic, scriu ceea ce simt si sufar când constat mizeria umana, egoismul si PERFIDIA, care au ajuns la paroxism.
Nu mai târziu decât în seara zilei de 21 Iunie a.c. am urmarit la TV5 – „Marea sarbatoare a muzicii” de la Paris, mare „concert mare” în fata palatului Versailles, prezidat de chiar ministrul culturii…o mare de oameni, entuziasti, veseli, cântau si ei, dansau, urlau de bucurie…cu toate ca stim bine situatia social-economica a Frantei la ora actuala. Mi-am pus întrebarea: oare poetul latin Decimus Juniue Juvenalis a avut dreptate când a scris în SATIRAE – PANEM ET CIRCENSES? În traducere – Pâine si jocuri de circ. Explicatie: poetul Juvenal se lamenta, adresându-se unui prieten de decaderea poporului roman si dezinteresul acestuia pentru treburile statului. Unica lor dorinta limitându-se, se pare, la accesul pentru distribuirea gratuita a alimentelor si la divertisment.
Dar, pentru a tine în frâu plebea ignoranta, aceasta reteta era ideala la timpul ei. Chiar si Lorenzo Magnificul, treisprezece secole mai târziu, spunea „pâinea si serbarile tin poporul linistit”; era o politica de distragere a atentiei poporului, de la revendicari civice. În Sicilia, Bourbonii aplicau politica celor trei F – feste, farina, forca, ceea ce înseamna „sarbatori, faina, spânzuratoare”. Expresia constat ca a ramas valabila si în zilele noastre, întrucât prin diversiunea poporului, se abate atentia populatiei de la problemele importante, si aceasta nu numai în Franta, – no comment.
În toate situatiile de instabilitate economico-sociala, sentimentul de insecuritate trezeste o reactie de frica a individului, frica de ce? frica pentru ziua de mâine, frica de a nu muri de foame, de a pierde copiii în catastrofe naturale, în concluzie – FRICA DE ORICE, frica zilei de mâine. În toate democratiile, câstigate în numele libertatii – deoarece acesta a fost si este obiectul tuturor marilor revolutii – nevoia de securitate este mai mare decât cea a libertatii.
Originea cuvântului „civilizatie”, un neologism fabricat în secolul XVIII, pornind de la adjectivul „civilisé” si al verbului „civiliser”, iar substantivul „civilisation” în sensul de trecere în starea civilizata – si-a facut intrarea în cele scrise de TURGOT în anul 1752, într-o lucrare nepublicata, apoi intrarea oficiala în scrierile lui MIRABEAU, câtiva ani mai târziu. În „civilizatie” apare cuvântul latin „civis” – cetatean. A fi civilizat înseamna a trai într-un oras sau într-un stat care are legi si în care trebuie sa domneasca justitia. Cuvântul se opune – grosso modo – barbariei, a fi civilizat implicând o judecata de valoare, de unde opozitia între oamenii zisi civilizati si ceilalti, necivilizati.
Prin civilizatie si cultura se întelege un popor cu maniere civilizate de a trai, care sa consiste în educarea copiilor, felul de a se alimenta, a se îmbraca, a se comporta în societate. Toate popoarele au o cultura specifica, un fel de a trai, de a se manifesta si trebuiesc respectate. Toate popoarele au o cultura, dar nu toate au si o civilizatie, pentru ca civilizatia presupune un grad ridicat al evolutiei culturale, morale, o urbanizare. Ne putem pune întrebarea urmatoare: la ce este necesara civilizatia si ce înseamna a fi civilizat? Parerea mea este ca civilizatia serveste oamenilor pentru a organiza haosul, stapânirea instinctelor animalice, care din pacate sunt din ce în ce mai frecvente.
O lume civilizata trebuie sa stie a organiza haosul în care NE aflam, sa se gaseasca o unitate de stil o armonie între arta si spiritualitate. Multi se vor întreba, poate, la ce serveste civilizatia? Raspund clar si simplu – serveste la iesirea din barbarie, la stoparea comportamentelor inumane, a instinctelor animalice. Nu înseamna ca daca folosesc NE, includ toti semenii, bineînteles ca sunt si exceptii de la regula. Nu am pornit de la o premisa universal valabila ca sa ajung la aceasta concluzie. Am pornit de la un silogism, un rationament deductiv, care poate cuprinde mai multe judecati si în care concluzia trebuie sa se deduca din premisa majora prin intermediul premisei minore.
Poetului si actorului-ambulant francez de limba latina, Jean de SANTEUIL (Santolius), i-a fost atribuita maxima – CASTIGAT RIDENDO MORES „Îndreapta moravurile râzând”, cu prilejul unui turneu la Paris la care îl invitase cardinalul Mazarin, spre a fi pusa sub bustul arlechinului care orna cortina, prin aceasta maxima exprimându-se forta educativa pe care o poate avea evidentierea cu umor sau ironie muscatoare a defectelor si corectarea lor prin râs. Arma râsului utilizata de satira, în scris sau în imagini, atacând comportamentele improprii spre a le schimba în bine, poate fi folositoare celui caruia îi este destinata uneori mai mult decât alte forme de atentionare. Dupa parerea mea, râsul este cel mai potrivit mijloc, atât pentru criticarea ideologiilor nefaste, cât si pentru eliminarea intolerantei.