Motto:
Muntii nostrii aur poarta,
Noi cersim din poarta-n poarta.
Am citit de curand o carte in care Mircea Ciobanu relata convorbirile sale cu Regele Mihai I al Romaniei. Am ramas uimit cate lucruri din istoria noastra nu cunosteam. Le banuiam numai. Dar nu despre istoria care se intinde in urma noastra doream sa vorbesc.
Incerc doar sa fac un mic rezumat al actualitatii noastre. Multi romani naivi, printre care din pacate ma numar si eu, au crezut ca impuscarea tiranului este un simbol al sfarsitului comunismului la noi. Mi-a trebuit ceva mai mult pana am realizat ca balaurul cel cumplit cu care se lupta Harap Alb avea mai multe capete si a avut nevoie de mult timp pana sa i le reteze. Balaurul a scuipat pe nari si pe gura flacari, smoala si venin (in traducere libera: minciuni sfruntate, diversiuni, mineriade) pana a fost infrant. Dar el se mai zvarcoleste se pare si astazi inainte sa-si dea duhul. Asadar, facand o mica contabilitate, constatam ca a fost taiat capul Brucan, capul Petre Roman, capul Iliescu, capetele de la radio si televiziune (cele mai otravite si mai periculoase) si nici capul Nastase nu se simte prea bine. Alte capete cum ar fi Mischie, Sechelariu sau Oprisan sunt si ele in mare primejdie. Capul Geoana nu este prea important si nici prea periculos. El scuipa in general doar apa de ploaie.
Prezentul romanesc se modifica sub ochii nostri. Nu mai crede nimeni in vesnicul si largul zambet prezidential, nici in ipocrita si populista sa mila pentru cei saraci. Oamenii au invatat sa faca o diferenta.
Putini sunt cei care mai cred in lozinci ca “Noi nu ne vindem tara!”, “Iliescu apare, soarele rasare!”, pana chiar si aia cu “Ilie la primarie!” nu a mai prins. Tot mai multi sunt constienti ca palavrele celor care s-au instalat la guvernare fara sa-i roage nimeni in ’89, sunt expirate si demodate, iar lor nu le mai vine nici o idee noua pentru imbrobodirea populatiei. E din ce in ce mai greu sa prostesti niste oameni care pot acum circula liberi, care se pot informa din diferite surse si care au inceput sa-si formeze o parere proprie. Ca dovada, anul trecut Duminica Orbului nu a mai avut loc. Romanii au inceput sa se trateze cu o substanta chimica care alunga si distruge paduchii comunisti. N-am terminat.
Aflandu-ma in vizita in Bucuresti remarc o mare de oameni stand la o coada, mai ceva ca pe vremuri la carne. Cred ca erau cel putin o mie de persoane. Nereusind sa vad ce anume se vinde acolo, intru in vorba cu unii si mi se explica cu sprancenele putin ridicate a mirare pentru naivitatea intrebarii mele ca sunt oameni veniti din toata tara pentru a obtine un loc de munca “afara”. Cu alte cuvinte stateau la coada pentru un salariu de mizerie in vest, dar totusi destul de bun pentru ei.
Un tanar, politicos si bine crescut dealtfel, ne-a interpelat odata in Spania auzindu-ne vorbind romaneste. Conducea o furgoneta cu numar spaniol si lucra la o firma ca instalator. Ne intreaba daca nu am avea ceva
de lucru la vila noastra. Ii explic, usor amuzat, ca noi nu posedam asa ceva, ca ne petrecem doar concediul acolo si suntem simpli chiriasi. Ca suntem cu alte cuvinte, numai niste parliti chiar daca traim “afara”.
Si, nu stiu de ce, mi-am amintit cantecul acela tampit, voit patriotic dar cu iz nationalist, “M-am nascut in Romania”. (Un banc de pe acea vreme spunea ca este un cantec pentru cei care vor sa-si traga singuri pumni in cap. Dar sa ramanem seriosi.) La intoarcerea din concediu, am depasit pe autostrada o intreaga coloana de Dacii incarcate pana sus (deci si pe acoperis) cu bagaje. Cap de coloana era un microbuz tot cu numar de Romania incarcat si el probabil la refuz cu bagaje. Sclavi de bunavoie, pribegind in cautarea unui trai mai omenos care se intorceau la matca cu mica lor agoniseala. Si asta face parte din istoria noastra actuala: oameni care isi cauta norocul prin Canada, America sau aiurea, pentru a putea duce cat de cat o viata normala si demna. Ma gandesc la exodul saracilor multor popoare europene catre pamantul fagaduintei numit America. Asta era pe vremuri. Este acum randul nostru?
Cam asa arata realitatea romaneasca de astazi. Cred ca ar trebui sa o privim cu cea mai mare atentie pentru ca suntem martorii unei mari schimbari. Schimbare pe care nu a adus-o Basescu sau Alianta DA. Este vorba de transformarea mentalitatii unui popor satul de minciuni si de mizerie. Da, stiu, in tara noastra lucrurile merg ceva mai bine. Dar sunt foarte departe de a obtine la o examinare mai amanuntita calificativul “BINE”.
Dintr-o gara din Romania a plecat un tren de marfa cu vagoane rosii pe ale caror usi sunt desenate secera si ciocanul. Cei mai tineri, mai sportivi si mai bine antrenati dintre calatori au sarit din tren inca de la plecare si s-au urcat in alte trenuri. Batranilor neputinciosi, reumatici si anchilozati le este frica sa sara din mers din trenul care
merge la vale cu o viteza din ce in ce mai mare. Sunt si ei constienti ca nu pot face un asemenea salt fara a-si frange vechile lor oase formate si sudate in clinici de ortopedie sovietice.
Ei nu mai fac parte din istoria noastra contemporana si se indreapta catre istoria lor.
Dom’le, am citit randurile legate de cartea lui Mircea Ciobanu de convorbiri cu MS Regele. Sunt absolut de acord cu fenomenul „trezirii” romanilor, nu gratie nu stiu carei aliante, ci pur si simplu pentru simplul motiv ca timpul istoric impune acest lucru.
As vrea sa adaug cateva consideratii despre cei care ne conduc: EI SUNT IN URMA NOASTRA, EI TERBUIE SA SE UITE CU SPAIMA LA CETATENII CARE I-AU ALES. Pt. ca, din punctul meu de vedere, alegerile trecute au fost ultimele in care lozincile au primat. Daca nu se vor adapta nevoilor reale ale electoratului, daca nu-si vor potrivi ceasul dupa mersul timpului, exista mari sanse ca cei care isi spun acum „clasa politica” sa ramana fara job…..
Un mic raspuns la ecou
Domnule Octavian Serban, suntem in general de acord. Dar dv. vorbiti despre clasa politica romaneasca. Aceasta este, dupa parerea mea, un banc bun. Avem acolo doi cantareti ai ceausismului care au ajuns senatori. Unul spune poezii si rugaciuni in parlament, altul improasca cu noroi si diversiuni in dreapta si in stanga.
Am avut un Gica Petrescu si o Maria Tanase care i-au bucurat si incantat pe multi cu talentul lor. Dar nimeni nu i-a facut deputati. Astazi ii avem insa pe Ion Dolanescu si Irina Loghin in camera deputatilor. Aferim! Pe cand si ceva manelisti in parlament? Vi-l puteti inchipui pe Eminem candidand ca senator in America? Sau pe Madonna? Sau pe fotbalistii Zidan sau Pele candidand la presedentia Frantei respectiv a Braziliei? Sa fim seriosi. Dar la noi se poate.
Candidatul de acum cativa ani la primaria Bucurestiului a fost unul care in Anglia si-a dat chilotii jos in fata publicului pentru a putea fi admirat din fata si din spate. L-am mentionat aici pe Ilie Nastase, talentatul batator de minge. De Vanghelie care nu stie sa conjuge un verb sa nu mai vorbesc. (Pariem ca in curand isi va lua doctoratul in limba romana?) Pot sa povestesc toate astea aici fara sa fiu acuzat ca sunt baut si ca am luat-o razna?
Pot sa mai dau multe exemple de genul acesta dar ma opresc aici.
In tot acest timp o Doinea Cornea, o Alina Mungiu, un Andrei Plesu etc. stau deoparte si se uita cum populatia este intoxicata si derutata de un Cristoiu sau un Popescu.
Schimbarea in Romania trebuie sa inceapa de sus prin activarea inteligentei tarii. Un matroz cu gura mare nu ajunge.
Numai bine,
Adrian Vulvara
Germania