Păsări colosale tulbură cerul.
Se înghit una pe alta urlând.
Zboară ca nişte lilieci orbi
Şi se ciocnesc din când în când.
Umbrele se târăsc cenuşii.
Graniţa lor mă arde
Ca o baie acidă, ca o pedeapsă.
Ochii mei se topesc tânjind după soare
Pe un cer stăpânit de naşterea umbrei.
Printre degete iarba arsă înţeapă
Iar talpa desculţă simte jarul
Care încă nu s-a stins
Cu sudoarea celor ce nu mai au apă.
Reptile nemaivăzute,
Înebunite de teamă,
Ies din labirinturile subterane
Şi aleargă bezmetice încolo şi încoace.
Nu pot scăpa din perimetrul fierbinte.
Furnici disperate
Mi se urcă în grabă pe picioare.
Unele mai cară, uitată,
Câte o frunză arsă pe spate.
Când am plecat nu am mai privit înapoi.
Casa a rămas să negocieze cu soarta.
Am luat în braţe căprioara
Şi sper să mai prind o cărare
Înainte de căderea în noapte.
Dan David, Los Angeles, 10-06-2004.