A scrie despre erorile fatale ale lui Dominique Strauss-Kahn, cunoscut sub acronimul DSK, până de curând atotputernicul director al Fondului Monetar Internaţional, este mai greu decât a scrie despre erorile preşedintelui Obama în abordarea problemei Orientului Mijlociu, în general a lumii arabe, cu toate că greşelile primului afectează doar propria carieră, pe când ale celui de-al doilea, poate chiar soarta noastră, a tuturor. Fiindcă pentru cine cunoaşte cât de cât viaţa lui DSK este de-a dreptul inexplicabil acest gest, mai mult decât necugetat, care a pus capăt unei cariere extrem de interesante şi care putea să se încheie cu fotoliul prezidenţial al Franţei. 
A fost sau nu consensuală. Pornim de la ultima ipoteză (nu credem că DSK este chiar un violator), de la prezumţia de nevinovăţie, şi chiar şi în aceste condiţii, actul comis de DSK este inexplicabil, ca să nu spunem prostesc, impardonabil, mai ales din partea unui un om politic carea se pregătea pentru o campanie prezidenţială.. Era conştient că are duşmani, că este şantajabil şi atunci, este vorba oare de o boală, o stare psihică netratată, de prea mare consum de alcool, de droguri, de vreo provocare?
Celălalt aspect la care am dori să ne oprim – incredibil şi condamnabil cel puţin din punct de vedere european- , este comportamentul autorităţilor americane faţă de el. Cu toţii avem în faţa noastră imaginea lui, înconjurat de poliţişti, cătuşe, reporteri, fotografi, camere de TV, publicitate cât cuprinde, sugerat din prima clipă vinovat (s-a pedalat mult pe calitatea de imigrantă africană a victimei). Şi aceasta în SUA, statul în care prezumţia de nevinovăţie este lege. Avocatul lui a explicat că dacă nu ar fi fost vorba de o personalitate publică, nici expunerea lui, nici cauţiunea imensă, nici interdicţiile nu ar fi fost atât de severe. Este adevărat şi că în Statele Unite cazurile de discriminare a femeii, de hărţuire sexuală sau viol sunt considerate crime grave şi pedepsite pe măsură, dacă acuzaţiile sunt dovedite dar nu putem să nu adăugăm că, cu excepţia lui Dominique Strauss –Kahn, toţi cei implicaţi în cazul lui – poliţişti, procurori, judecători, avocatul apărării, au de câştigat, primii notorietate, ultimul-bani. Lucrul cel mai trist din toată această afacere este că, oricare va fi verdictul, respectiv chiar dacă i se dovedeşte nevinovăţia, DSK a pierdut. O slăbiciune, o tentaţie pe care nu a putut-o stăpâni, a înmormântat de viu un om cu calităţi şi şanse extraordinare dar şi cu slăbiciuni la fel de mari care, în ultimă instanţă, au prevalat. A fost victoria răului asupra binelui. Păcat!
„pentru cine cunoaşte cât de cât viaţa lui DSK este de-a dreptul inexplicabil acest gest, mai mult decât necugetat”
Se pare că doamna Galambos nu cunoaște viața lui DSK, altfel ar fi știut că această „personalitate formidabilă” este un afemeiat patologic.
Trebuie să ne întoarcem cu doar trei ani în urmă, când directorul FMI a trebuit să recunoască, în urma unei anchete interne, că a făcut „o eroare de apreciere” prin aventura cu Piroska Nagy, o funcționară a FMI care a declarat că a fost hărțuită sexual.
Lista presupuselor sale victime este foarte lungă: Tristane Banon, Aurelie Filippetti (deputată socialistă), Brigitte Guillemette, Yasmina Reza, Carmen Llera și altele care n-au avut curajul să-și dea numele.
Așa încât nu pot să dau decât nota unu acestui articol. Mai citiți și presă anglo-saxonă, doamnă Galambos, acolo nu e interzis, ca în presa din Franța, să publici despre viața privată a politicienilor.
Domnule Clej, am amintit despre toate aspectele pe care mi le-ati reprosat, am scris si despre cazul Piroska Nagy, am recunoscut faptul ca este un afemeiat, ma rog, explicat mai bland. Parerea mea de rau se refera la faptul ca un om cu o multime de calitati (si acestea trebuie sa le recunoasteti si Dv.) isi sfarseste cariera datorita acestui defect, ca la inteligenta lui, nu a putut evita esecul. Sigur, este punctul meu de vedere, Dv. puteti avea altul, dar stiu ca Acum permite diversitatea. N-as crede ca merit unu, dar aveti libertatea s-o faceti
Doamnă Galambos, oți fi scris acum trei ani în altă publicație despre cazul Piroska Nagy și să fi scris, cândva că DSK este afemeiat (cu blândețe, nu cumva să-l supărați). În revista ACUM ați scris: “pentru cine cunoaşte cât de cât viaţa lui DSK este de-a dreptul inexplicabil acest gest, mai mult decât necugetat” ceea ce nu este de fapt o opinie, o prezentați ca un fapt și este pur și simplu FALS. V-ați pus cumva problema că, dacă DSK este găsit vinovat de către juriu, s-ar putea ca în sfârșit să i se fi înfundat ca molestator sexual în serie?
Pe mine m-a impresionat tristeţea doamnei Galambos. Aşa sunt femeile, mai iertătoare, în special cu bărbaţii (puternici). Cât despre camerista agresată, nicio compasiune. Cariera ei poate continua, deci, de ce să ne facem griji pentru un „mic” incident la locul de muncă?!
Misoginismul pitecantropic al lui Matei Mircioane ar fi complet descalificant într-o țară occidentală (dar nu are de unde să știe, din moment ce el de abia se minunează de modul în care se trage apa la closetele publice de acolo). Camerista nu știm încă dacă a fost agresată (ați auzit de prezumpție de nevinovăție, tot o invenție venită din Occident?), dar știm că este o ființă umană, o femeie, și ce mai știm este că violul nu e doar o infracțiune penală EXTREM de gravă, dar lasă traume psihologice severe la victime. A califica un astfel de fapt ca „mic incident la locul de muncă” (a propos, faptul că femeia respectivă era în exercițiul funcțiunii se constituie ca circumstanță agravantă, dacă juriul decide vinovăția inculpatului) este, eufemistic vorbind, o josnicie.
Nu intru în polemică, nici nu m-am enervat, dimpotrivă m-am amuzat. Totuşi, fac o traducere, pentru cei nedeprinşi cu limbajul subtil ironic (nu vreau să le spun analfabeţi, aşa sunt unii, nu sunt în stare să priceapă, decât limbajul direct, de genul: eşti un bou, eşti un pitecantrop, sau eşti minunat, eşti genial). Nu vreau să jignesc pe nimeni, sunt convins că cititorii noştri, inteligenţi şi capabili să distingă nuanţele şi subtilităţile de limbaj, au înţeles ecoul meu.
Deci, traducerea (numai pentru puţinii cititori mai puţin dotaţi, mai din topor): Este uimitor cum doamna Galambos poate să se întristeze pentru faptul că un agresor este nevoit să-şi încheie cariera politică. Aceasta poate să vină din complexul freudian al femeilor fascinate de tatăl atotputernic. În schimb, aproape că nu mă miră faptul că doamna Galambos nu pare să aibă nicio compasiune pentru adevărata victimă a „micului” incident (trecut „mic”, între ghilimele, ca să poată pricepe şi proştii că, de fapt, e vorba despre o dramă). Spun, nu mă miră, pentru că am constatat, de multe ori, că femeile sunt iertătoare cu greşelile bărbaţilor, în schimb nu iartă nici măcar ghinionul sau slăbiciunea sau faptele bune ale femeilor.
Domnule Mircioane, ar trebui să realizați că ați făcut o gafă și să nu o mai dregeți din condei. Ați scris:
Cât despre camerista agresată, nicio compasiune. care este o infamie.
Sunteți un sexist pitecantropic, ceea ce, în climatul din România nici măcar nu e ceva condamnabil. Faptul că nu realizați că sunteți sexist este la fel de natural ca și faptul că nu vă dați seama cum se folosesc closetele în Occident.
Limbajul dumneavoastră nu este subtil, este limbajul unui pitecantrop misogin. Nu există subtilitate în a echivala violul cu un mic incident, oricâte ghilimele ați pune. Și a propos, apologia infracțiunii este la rândul ei o infracțiune.
În plus, nu realizați că aici nu facem filosofie de două parale, ca la birt, despre cât de iertătoare sunt femeile, aici este vorba de o acuzație de VIOL împotriva unuia (până de curând) dintre cei mai puternici și influenți oameni din lume. V-a trecut vreodată prin minte faptul că asta e o altă circumstanță agravantă (repet, în cazul în care juriul îl găsește pe DSK vinovat)?
Desi nu mai obisnuiesc de mult sa scriu ecouri, interpretarea gresita a ecoului dlui Mircioane, dupa parerea mea, m-a determinat sa fac o exceptie de data aceasta.
Caci parerea mea este ca dl. Petru Clej nu a inteles intentia ecoului dv, dle Mircioane, adresat i n t e g r a l si ironic doamnei Galambos.
Ironic referitor la tristete, ironic „Cat despre camerista agresata, nicio compasiune” (a autoarei!), caci lipseste (in articol!) aceasta compasiune si ironic (repet, la adresa autoarei) ca nu are rost sa ne facem griji pentru femeia molestata – ci doar pentru cariera stralucita intrerupta brusc, a lui DSK.
Astfel am inteles eu ecoul. Cu care sunt in comuniune de idei, deci ma pregatesc sa primesc bobarnacele respective – in eventualitatea ca ecoul meu nu va fi refuzat.
Articolul primeste de la mine nota 3, caci este doar o partiala sinteza a ‘afacerii’ care continua sa faca valuri si cred, ca si autoarea, ca indiferent de verdictul justitiei, cariera lui DSK este terminata. Dar in contradictie cu autoarea, cred ca cine cunoaste cat de cat viata lui DSK, ar fi de acord cu vechea zicala romaneasca ‘Cum iti asterni, asa dormi’…
Valabila pentru oricare dintre noi, formidabile personalitati sau nu.
Am o singură întrebare la dumneavoastră, doamnă Gott-Shmilovitch: dacă cineva ar fi scris în public că pentru femeile pentru al căror viol a fost condamnat la închisoare fostul președinte al Israelului, Shaul Mofaz, molestarea lor sexuală ar fi fost un „incident” și că nu merită nicio compasiune (așa cum a scris acest individ, căruia pe deasupra i se mai face și favoarea de a fi publicat în revista ACUM și al cărui nume apare alături de al meu, maculând această revistă și prin implicație și numele meu), care ar fi fost reacția în Israel?
Probabil nu s-a inteles intentia mea. Nu este vorba de mila feminina, domnule Mircioane şi nici nu vreau să-l exonerez pe DSK, ci de regretul pentru pierderea unei persoane cu calitati. Nu am scris despre victimă nu fiindca nu mi-ar păsa de ea, va dati seama ca sunt impotriva violului, indiferent cine este ţinta, ci fiindca m-am ocupat in primul rand de DSK. Este imposibil ca intr-n articol sa epuizezi toate aspectele. Personal, accept orice completare , dar nu-mi place abordarea personalizata.
Doamna Galambos,
Dumneavoastra ati plecat de la o premisa falsa: “pentru cine cunoaşte cât de cât viaţa lui DSK este de-a dreptul inexplicabil acest gest, mai mult decât necugetat”.
Nu numai ca nu e inexplicabil si ca ca sfarsitul carierei lui DSK nu e incredibil, dar asta era un accident care urma sa se produca, consecinta inevitabila a prezentei in viata publica a unui libidinos, care chiar in calitate de director general FMI a fost obligat sa-si ceara scuze pentru „o eroare de comportament” (eufemism pentru hartuire sexuala).
Plecand de la o premisa falsa tot articolul dumneavoastra lacrimogen devine complet inutil. Repet, mai cititi si presa anglo-saxona sa vedeti cum stau de fapt lucrurile.
Pentru mine, care am de a face aproape saptamanal cu infractiuni de molestare sexuala sau violenta impotriva femeilor astfel de chestiuni nu se preteaza la niciun fel de glume, asa cum cu prost gust a incercat individul care a scris ca presupusa victima nu merita niciun fel de compasiune.
O mică revistă a presei franceze pe subiectul DSK:
Caroline de Haas, porte-parole du réseau Osez le féminisme:
L’affaire DSK révèle-t-elle le sexisme de la société française ?
http://www.lemonde.fr/dsk/chat/2011/05/23/l-affaire-dsk-revele-t-elle-le-sexisme-de-la-societe-francaise_1524854_1522571.html#ens_id=1524509
«DSK avait un besoin effréné et systématique de séduire»
http://www.lefigaro.fr/politique/2011/05/21/01002-20110521ARTFIG00003-tout-le-monde-savait-personne-ne-disait-rien.php
Les petits secrets de la famille France
http://www.liberation.fr/politiques/01012338842-les-petits-secrets-de-la-famille-france
„Cât despre camerista agresată, nicio compasiune” – Matei Mircioane
Domnule Mircioane, presupunând, pur ipotetic (nu mă interesează nici starea dumneavoastră civilă, nici orientarea sexuală), că ar fi fost vorba de soția, fiica sau sora dumneavoastră, tot așa ați fi reacționat?
Doamnă Galambos, părerea mea, în cazul de faţă, de cititor, nu trebuie să vă întristeze prea tare (de data aceasta o spun fără maliţiozitate). Aveţi dreptate, niciun articol, nici chiar o carte, nu epuizează un subiect. La fel, niciun ecou, nu reprezintă (sau nu ar trebui să reprezinte) o punere la punct. Este chiar ceea ce îl denumeşte: un ecou în mintea cititorului. Şi ecoul este la fel de incomplet sau, poate, mult mai puţin complet decât articolul. Am ţinut doar să precizez (e adevărat, cu ironie), una dintre impresiile mele privind întâmplarea din camera de hotel, cu prelungiri în baie, şi efectele ei asupra carierei strălucite a lui DSK. O discuţie civilizată despre un articol, îl poate completa, îl poate îmbogăţi, însă, cred eu (de fapt, sunt sigur), dvs. puteţi să vă menţineţi punctul de vedere, puteţi să aduceţi argumente suplimentare la demonstraţia dvs. ori să lăsaţi ecoul „în pustiu”, pentru că puteţi considera că aţi spus ce aţi avut de spus. Vă respect opinia. Poate că, într-adevăr, o slăbiciune a lui DSK a pus capăt unei cariere care putea să se mai rotunjească. Pentru mine, însă, drama cameristei hărţuite de către un puternic al zilei a produs o impresie mai puternică, de aceea am considerat că merita subliniată. Atât şi nimic mai mult. Sper că mă înţelegeţi. Desigur, şi eu am reacţionat emoţional, deoarece încă nu avem toate datele la dispoziţie (şi, probabil, nici nu le vom avea).
Doamnă Shmilovich, vă mulţumesc pentru intervenţie. Sunt perfect de acord cu dumneavoastră. Asta nu înseamnă că noi deţinem adevărul absolut, dar, avem dreptul să ne exprimăm opinia, conform datelor pe care le avem la dispoziţie (date care circulă în presa mondială).
1. Luni dimineața: „Cât despre camerista agresată, nicio compasiune”
2. Luni seara: „Pentru mine, însă, drama cameristei hărţuite de către un puternic al zilei a produs o impresie mai puternică, de aceea am considerat că merita subliniată.”
Când spune Matei Mircioane adevărul?
PS La întrebarea de mai sus cu privire la relația sa cu adevărul, un indiciu: Matei Mircioane a propus spre publicare în ACUM un articol în care scria că în presa occidentală a apărut poza lui Osama Bin Laden mort…
“Fiindcă pentru cine cunoaşte cât de cât viaţa lui DSK este de-a dreptul inexplicabil acest gest”.Scuzati-ma Dna. Galambos, ceeace a facut DSK este 100% explicabil.
DSK nu este primul sau ultimul care a avut impresia ca poate sa-si permita orice, cu oricine, oricind, pt ca este “atotputernic”
Pres.J.F. Kennedy, Pres William Jefferson Clinton, Gov. Eliot Spitzer(NY), nenumerati senatori si congressmen in SUA, toti au avut impresia ca li se „cuvine”, ca nu pot fii “atinsi” si mai ales ca au “dreptul”. Pe timpul lui Kennedy, presa era sub tutela Casei Albe, si nu scriau NIMIC despre viata privata a presedintelui . Pres.Clinton, a avut impresia ca nici el nu va fii descoperit si cu toata viguarea a spus “I did not have sex with that woman” cuvinte care mai tirziu a trebuit sa le inghita. Gov. Eliot Spitzer s-a dat pe mina unei case de prostitutie si DSK a folosit si el aceasi firma. Si Gov. NY si directorul IFM, au cazut de la “putere”, pentru ca s-au crezut invincibili.
DSK nu a avut ‘his day in court” si deocamdata, este presupus nevinovat.Vom vedea la ce concluzie ajunge juriul.
Ego-ul acestor indivizi este asa de mare, ca in cazul lor, ratiunea si bunul simt, nu au invins.
Doamnă Lucaciu, vă corectez, Clinton a spus:
I did not have sexual relations with that woman, Miss Lewinsky.
ceea ce tehnic ar putea fi corect, căci sexul oral nu pare a fi inclus, potrivit definiției juridice din Statele Unite (nu știu care jurisdicție anume) în relații sexuale. Nu uitați că Bill Clinton este de formație avocat, așa că știa cum să formuleze. Dar remarc că dumneavoastră dați numai exemple din Statele Unite. Cum se face că ați omis Franța?
Am omis Franta, Italia, Israelul, pentru simplul motiv ca nu am vrut ca dumneavoastra sa ma umiliti ca am gresit cu ceva,sau nu m-am documentat suficient. Asa ca m-am abtinut si am pomenit numai despre State Unite si uite ca si aici am facut o greseala cind l-am cotat pe Clinton.
In ceeace priveste ce fel de sex a avut cu Miss. Lewinskysi si cum si-a formulat raspunsul pentru presa,nu are importanta.
Clinton, Spitzer, Kennedy cit si DSK judeca cu partea corpului „from the waist down”.
A existat vreo acuzatie de hartuire sexuala intentat vreunei femei celebre?
Mi se par simptomatice doua elemente in discutiile de mai sus.
Primul, ironia „prea fina” a lui Matei, care a dus la concluziile lui Petru. Matei trebuie sa inteleaga ca despre asemenea subiecte nu se pot face ironii, nici macar fine. Una este sa spui ce ai spus, Matei, intr-o discutie in care poti reveni instantaneu cu precizari, rezultand ironia respectiva. Alta e sa pui in scris acest lucru, lasand loc interpretarilor.
In ce-l priveste pe DSK, nu simt nici un fel de compasiune, oricat ar fi de inteligent. Nu este decat o dovada vie ca inteligenta fara bun simt nu doar ca nu are valoare, dar pe deasupra mai este si periculoasa. Din partea mea, un om super inteligent si predispus la agresiuni sexuale, cu cat mai mult este retinut si supravegheat, cu atat mai bine pentru specia umana. Nici nu cred ca trebuie sa demonstrez de ce. Asa ca, Eva, opinia mea este complet diferita. Nici un regret pentru DSK.
Domnul Stefan N. Maier a mai pus odata punctul pe „i”.
“Cât despre camerista agresată, nicio compasiune” ar fi cazul ca Matei Mircioane sa nu se mai fofileze si sa-si ceara scuze pentru aceasta josnicie.
Observ ca a curs multa cerneala virtuala pe marginea articolului Evei Galambos, dar citindu-l cu atentie, pana la capat, concluzia autoarei mi se pare corecta.
„O slăbiciune, o tentaţie pe care nu a putut-o stăpâni, a înmormântat de viu un om cu calităţi şi şanse extraordinare dar şi cu slăbiciuni la fel de mari care, în ultimă instanţă, au prevalat. A fost victoria răului asupra binelui. Păcat!”
Nu cred ca e vorba de compasiune fata de DSK, ci mai degraba de parere de rau ca un om foarte competent, un pretendent cu sanse la presedintia Frantei nu-si va mai da masura capacitatilor in functiile la care ar fi putut accede.
In alta ordine de idei, am pus mai sus o intrebare care a fost ignorata, privitor la doamnele celebre care „s-ar fi dedat” la hartuire sexuala. Asa ceva, probabil, se petrece numai in filme. In timp ce femeile, la toate nivelele, sunt adesea supuse avansurilor si insistentelor din partea barbatilor pentru ca asta „sta in firea lucrurilor”, iar sanctionarea acestui comportament este, cred eu, mai aspra sau mai blanda, in functie de interesele politice ale momentului.
Andrea, intrebarea ta „privitor la doamnele celebre care “s-ar fi dedat” la hartuire sexuala” nu are raspuns, pentru ca nu s-a intimplat, INCA.Dupa parerea mea, vom auzii si de asta, in curind.Femeile au ajuns sa ocupe posturi importante in politica, economie, si alte branse si ele pot sa cada in aceiasi „grospa” ca si barbatii. Cred ca este mai prevalent ca barbatii sa reactioneze in felul asta decit femeile, dar orice este posibil.
Dle Petru Clej, fostul presedinte al statului Israel care a fost condamnat la inchisoare pentru agresiune sexuala (si asteapta recursul la Curtea Suprema de Justitie) este Moshe Katzav, si nu MK Shaul Mofaz, bine-mersi membru al partidului Kadima.
Si… n-aveti grija, s-a scris destul in Israel impotriva victimelor, atitudine cu care evident nu sunt de acord, dar nu este cazul de comparatie, caci in ecoul sau dl. Mircioane doar a ironizat (‘prea fin’, dupa cum a remarcat si dl. Stefan Maier), cum spuneam, LIPSA de compasiune (pentru victima) din articol. A ironizat tristetea ce se degaja din articol, continuand sa comenteze despre articol si ce (NU) contine el : ‘cat despre camerista agresata, nicio compasiune’. In articol !
Asa am inteles eu, asa a inteles insasi autoarea care-i replica (si observ ca si altii).
Daca a exagerat, a fost ambiguu sau ‘prea fina’ sa ironie (sau gluma proasta, cum o numiti) nu-si avea locul, este alta discutie. Fiecare cu stilul sau.
Stimate d-le Clej,
Semnalez o eroare într-una din replicile d-tale la comentariile cititorilor. Fostul presedinte al Israelului, care a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru violul dovedit al unei subordonate, si caruia i s-a aprobat recent de catre Curtea Suprema sa nu înceapa executarea sentintei pâna nu se va judeca în august apelul pe care l-a facut, se numeste Moshe Katsav. Shaul Mofaz este actualul presedinte al comitetului pentru afaceri externe si aparare din parlamentul israelian (Knesset).
Corect, am greșit, e vorba de Moșe Kațav. Doamnă Gott-Shmilovitch, eu cred că nu mai are rost să mai adaug la ceea ce a spus Ștefan. La ironie (bășcălie) se pricep foarte mulți, dar aici e o problemă extrem de serioasă – violența și hărțuirea sexuală împotiva femeilor – și mă tem că dacă nu o vom trata cu seriozitate nu vom face decât să încurajăm un flagel.
Un lucru este cert: asemenea om nu avea ce cauta in fruntea unei organizatii tip FMI!
Restul sunt fabulatii…
La ce fabulatii va referiti, domnule Craiu?
Dl. Craiu,
Care parte din aceasta „poveste” sunt „fabulatii”?
Si daca nu avea ce cauta in fruntea unei organizatii tip IMF, in ce tip de organizatie ar fii fost mai bine?
Cateva opinii.
Deraierea indivizilor capabili (ii exclud pe impostori din discutie) dupa un stagiu in posturi de conducere urmeaza probabil niste resorturi psiho-sociale. Ea este alimentata partial, si nu neglijabil, de atitudinea traditionala de idolatrizare benevola a acestora.
De fapt aceasta atitudine dauneaza si ingreuneaza iesirea din impas a acestor conducatori.
Abuzurile, dupa cum ne dam seama nu sunt numai de natura sexuala si nu se rezuma numai la putinele cazuri facute publice.
Ipoteza mea este ca dupa o perioada de 5-8 ani (cifrele sunt discutabile) marea parte a conducatorilor capabili este expirata din punct de vedere moral. Vidul sistematic de feedback le reduce sansele de a se autocorija.
Acest model este practicat, cu variatii, in lumea Occidentala (si nu numai, dar eu ma refer numai la ea).
Ar trebui sa se relfecte asupra unui model in care:
– mandatul conducatorilor sa fie limitat neconditionat
– sa se mearga spre modelul scandinav de organizatie plata fara ierarhii stricte si cultul prestigiului (nici aceste modele nu sunt perfecte, si totusi…)
– organizatiile sa mentioneze aceste aspecte in documentul de norme morale ale organizatiei
– personalul, atat conducatori cat si ceilalti, sa fie trimisi la instruiri pe acest subiect
Inca odata, suntem complici morali fiecare la locul unde activam.
P.S. Privita problema din acest unghi, titlul articolului devine discutabil. Cu alte cuvinte, sfarsitul carierei de conducator al acestei formidabile personalitati ar fi trebuit sa fi avut loc mai devreme si in conditii lipsite de actualul dramatism.