Si cioburi de gheata si-o ceata galbuie
mai scartaie frigul in noaptea polara
spre ceruri plapanda o luna se suie
si fumega iarna in case si-afara
mai latra un caine o umbra mai trece
pe drumuri cernite cu alb de zapada
o raza micuta mai palpaie rece
si cade si plange la colturi de strada
As pune-o-n causul de palme sa-i fie
mai cald si mai vara si-as duce-o cu mine
cand plange saraca si inca e vie
si-i alba zapada dormind pe coline
Se rupe o creanga, mai tipa-o fantana
si-n somnul de iarna se urca spre stele
o ruga si frigul de-afara o-ngana
si palpaie luna in palmele mele
Se rupe o creanga, mai tipa-o fantana
spulberand
tacerea apasatoare dintre anotimpuri
si-n somnul de iarna se urca spre stele
visele inghetate
ale celor ce vegheau candva orizontul
o ruga si frigul de-afara o-ngana
in jocul ei “de-a copilaria”
mai face pereche
doar cu rasetele cristaline
ale copiilor care am fost
si palpaie luna in palmele mele
chicotind
cu putinele stele
ce nu au plecat de pe cer…..
cu alte cuvinte, m-a impresionat mult ce am citit.