In ce pozitie strategica se afla Romania noastra, atarnata-n cui, asemeni unei harti pe care sunt trasate toate sperantele si aspiratiile impartasite si gustate de cetatenii sai sau atarnata ca o salba la gatul Uniunii Europene, avand in vizor democratii cu vechime, societati a caror valori si principii promoveaza prosperitatea si stabilitatea pe Glob?
Oare vede Romania noastra ori se face ca vede, in contextul in care aceasta entitate se raporteaza cu precadere la un popor, care nu numai ca asteapta sa le pice din ceruri mierea si laptele cel mai consistent al Uniunii Europene, singura munca a noastra fiind doar aceea a mintii, care aspira, viseaza, construieste castele de nisip intr-o lume a fanteziilor, care nu tine nici de foame nici de sete, ci mai avem si acel curaj care ne caracterizeaza, sa-l tragem pe vecinul din stanga si pe cel din dreapta de maneca, facandu-l atent la persoana noastra, ca doar este de datoria lui sa ne dea sa mancam cand ne este foame, ca doar ar interesa pe cineva necesitatile noastre si doleantele noastre mai ales ca suntem o natiune independenta, pe cont propriu, care se hraneste cu ceea ce munceste, cu ceea ce ne lucreaza mintea si mainile, caci trebuie si finalitate si concretism in toata „proiectia” si analiza teoretica cu care scolile si facultatile ne siropeaza mintile.
Suntem niste observatori desavarsiti, nu-i nici o indoiala, detectam si cea mai mica pata pe camasile altor natiuni, insa nu stiu de cate ori ne-am ingrijit de a noastra, aceea pe care am imbracat-o din dorinta de a ne asorta unor democratii viabile si asa-zise transparente, la care deschidem bine ochii, nu ca sa vedem mai bine ci ca sa aveam aceeasi viziune, sau ca sa privim in aceeasi directie a marilor aspiratii. Proiectii privind competivitate, transformare, standardizare la normele europene, schimbarea mentalitatii ori lupta cu morile de vant in ceea ce priveste problema coruptiei precum si alte multe si „marunte” formulari in acceptiunea unora, traseaza o liniei groasa menita sa separe in mod vizibil o realitate palpabila de una a marilor si indraznetelor sperante.
Constructia unei societati, a unei democratii se raporteaza la sacrificii, la un potential si o capacitate in masura sa furnizeze intr-un mod eficient valori si principii calauzitoare unei natiuni. Unde este buba in contextul in care cu mana pe inima spunem raspicat ca nu intretinem nici o relatie de aliata cu coruptia, nedreptatea, frauda, iar daca vreo proba incriminatoare iese la iveala, iese pentru ca vreun act de inscenare este la mijloc, menit sa ne compromita imaginea, nu ca ne-ar caracteriza asemenea practici si atribute. Noi suntem cei cu constiinta curata si impacata, noi suntem cei imaculati cu gandul, cu cuvantul si cu fapta, nu e nici o urma de indoiala, atunci de ce toti aceia care se spovedesc pe la mai marii nostri „parteneri”, ciripesc de vreun pas stramb al natiunii noastre??