‘Jurnalismul a fost primul meu pas spre astronomie’.
Zadig Mouradian, cercetator francez de origine romana
Este mass media benefica sau nu pentru informarea publicului? Greu de dat un raspuns simplu. Afirmatia, insotita mai intotdeauna de contraexemplu, initiaza in acelasi timp problema necesitatii practicarii jurnalismului de stiinta. Tema este dezbatuta de Dr. Magda Stavinschi intr-o lucrare comuna care va fi prezentata in luna iulie la Liege, Belgia, cu ocazia Joint European and National Astronomy Meeting (JENAM 2005, http://www.astro.ulg.ac.be/RPub/Colloques/JENAM/education/education.html).
Aparitia jurnalismului de stiinta in lume
Din punctul de vedere al transmiterii cunoştinţelor ştiinţifice de-a lungul timpului trebuie să recunoaştem drept început, faza orală a comunicării. A urmat corespondenta privata. Ca reprezentant de seama al acestei perioade merita amintit calugarul Mersenne (1588-1648), autorul unui mare număr de scrisori fiind considerat de unii istorici, un fel de oficiu poştal pentru toţi oamenii de ştiinţă din Europa. Prima revista periodica cu un continut stiintific a aparut in ianuarie 1665. Journal des Sçavans (sçavans, este o formă arhaică a cuvântului francez savans) a fost editata de francezul Denys (Denis) de Sallo. Procesul de internationalizare al publicatiilor de stiinta nu a intarziat sa apara. La doua luni de la aparitia primului numar al jurnalului savantilor, secretarul Societăţii Regale din Londra, englezul Henry Oldenburg a inaugurat Philosophical Transactions, revista care isi propunea să reunească ştirile din domeniul tehnicii şi al ştiinţei din întreaga lume, pe lângă articolele sau comunicările care se prezentau la Royal Society. Internationalizarea publicatiilor de stiinta continua si in zilele noastre. Mijloacele de comunicare electronica au creat un spatiu indispensabil comunitatii oamenilor de stiinta. Astfel, intr-o anumita masura, ceea ce se intampla in prezent reprezinta o chintesenta a tuturor formelor de prezentare si de analiza a ideilor stiintifice.
Aparitia jurnalismului de stiinta in Romania
Dictionarul Presei Romanesti precizeaza ca ‘publicistica romaneasca a implinit doua veacuri si jumatate, in 1981, de la aparitia pe teritoriul nostru a primului periodic romanesc, Calendar, intocmit si tiparit in anul 1731 de dascalul Petcu Soanul din Scheii Brasovului, in Transilvania’, inainte de activitatea reprezentantilor Scolii Ardelene. ‘Aceasta data devanseaza cu aproape 100 de ani Curierul romanesc, publicat de Ion Heliade-Radulescu si Albina romaneasca, publicata de Gheorghe Asachi, ambele in 1829’.
In anul 1839, la mai putin de un an de la atestarea oficiala a fotografiei in Franta, a aparut in Albina romaneasca din Iasi, un articol despre inventia fotografiei. In 1840, apare in Gazeta de Transilvania din Brasov, un articol despre procedeul daguerreotipiei. Carol Popp de Szathmari a avut atelier fotografic pe actuala Calea Victoriei si merita mentionat intrucat este considerat primul fotoreporter de razboi din lume.
Nu trebuie omise, almanahurile si nici calendarele care au urmat.
‘Ziarul stiintelor si al calatoriilor’ este una din publicatiile romanesti care pot fi asemanate intr-o oarecare masura cu revista lui Denis de Sallo, cel putin din perspectiva continutului multidisciplinar. Ideea fondarii unei asemenea reviste a avut-o Luigi Cazavillan care in anul 1884 editeaza ‘Ziarul calatoriilor si al intamplarilor de pe mare si uscat’ (iunie-sept 1884 si 5 nov 1897-15 nov 1916; de la 12 nov 1913 si pana la 15 nov 1916, publicatia se intituleaza ‘Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor’. Reapare la 6 ianuarie 1920 sub o alta directie, a lui Stelian Popescu). ‘Cea mai veche si mai apreciata revista scrisa pe intelesul tuturor pentru raspandirea stiintei si cunoasterea lumii prin calatorii’ continea articole sau comentarii stiintifice, biografii, sfaturi si indrumari practice. Printre cei care au condus publicatia, Victor Anestin – supranumit ‘apostol al stiintei’ -a fost printre primii romani care au practicat jurnalismul de stiinta. La foarte putin timp dupa aparitia in America a cartii Sistemul Solar de Charles Lane Poor, a tradus-o in limba romana. Victor Anestin a fost si directorul revistei Orion, publicatie lunara de ‘astronomie populara’, poate prima de acest gen din Romania.
Riscul jurnalismului de stiinta
Pericolul a fost semnalat de Nicolae Iorga in ultima din suita celor 18 lectii tinute la Universitatea din Bucuresti. ‘Viata publica este supusa unei ingrozitoare tiranii: tirania ziarului si tirania manualului, – nu manualul pt scoala, ci pt cetatean. Asupra oricarui domeniu se gasesc oameni foarte dibaci care iti rezuma, fara nici un fel de originalitate orice cunostinte: istorice fara izvoare, fizica fara experienta; chimie fara laborator; astronomie fara lunete. Iti rezuma istoria literaturii fara literatura, istoria artei, facuta cu prezintarea unor clisee, care sunt, de obicei, aproape negre. Rezuma istoria literaturii pt a te dispensa de a ceti literatura, a artei, pt a nu merge la muzeu, da manuale de fizica pt a nu merge intr-o fabrica unde lucreaza aparatele. Si aceasta nu se face in forma brutala, ci in forma aceea periculoasa de infiltrare lenta’.
Mass media pentru stiinta
Ziaristica de stiinta a avut consecinte benefice dar si malefice in constiinta auditoriului. Referitor la acest ultim aspect situatia este ingrijoratoare. Cred ca specialistii si jurnalistii de stiinta ar trebui sa creeze o platforma comuna de actiune pentru diminuarea efectelor nefaste. Fie ca este vorba de confuzia intre astronomie si astrologie, de inexactitate ori de superficialitate in tratarea subiectelor de stiinta. Lucrarea ce va fi prezentata la Liege in cadrul JENAM 2005, poate fi considerata un inceput.
Problema este greoaie. Trebuie avut in vedere in primul rand eterogenitatea celor ce trebuie educati. Cum sa gasesti o metoda unica pentru atatea feluri de indivizi de educat?
In al doilea rand greutatea este dublata si de exigenta de a transmite simultan si cunostinte si mijloc (metoda, tehnica, procedura) de acaparare a cunostintelor. Toate acestea din principiu deja scad calitatea publicatiei de stiinta popularizata. Rezultanta este ceea ce se vede. Problema poate fi gresit pusa sau nu exista o solutie unica pentru jurnalistica de stiinta.In orice caz cred ca jurnalistii de stiinta ar trebui sa fie specialisti si pedagogi totodata.
Scriu acest ecou deoarece s-a spus ca nu va fi considerata nici o nota de 1 fara motivatie.
In mod cert in jurnalistica s-a cautat, se cauta si, cred, ca se va cauta senzationalul. Insa, un ziar care se respecta, nu pune pe „neica nimeni” ca jurnalist de „siinta”.
Deci problema se pune diferit: jurnale serioase si jurnale „de scandal”.
*** Sunt acceptate note de 1 fara motivatie, am mai explicat, asta e deja a treia oara cand spun acest lucru.
Legat de observatia cu „neica nimeni” nu sunt sigur ca inteleg… amanunte/explicatii ar fi bine venite!
Jurnalistul de stiinta trebuie sa fie o persoana onesta si suficient de obiectiva astfel incat atunci cand face o relatare despre un orecare fapt stiintific ,sa fie in masura sa surprinda esenta care trebuie sa ajunga la publicul „needucat”
Jurnalistul de stiinta este un om suplu din punct de vedere intelectual, cu un simt ascutit al ridicolului. Uneori este considerat un „neicanimeni” de catre cei care se grabesc judece fara obiect.