Continui sirul prezentarii unor obiective turistice minunate din Bihor cu Pestera Meziad, actualmente este declarată monument al naturii.
Situată la 2,5 km distanţă de localitatea cu acelaşi nume, se impune ca obiectiv turistic prin cei 4750 m dezvoltare, la care se adaugă cavernamentul de excepţie şi morfologia de detaliu extrem de nuanţata. Ea s-a format prin evoluţia endocarstică a celor două pâraie, tributare Văii Peştera, şi anume Pârâul Bradului şi Pârâul Gropilor. Peştera apare ca un gol carstic ramificat, cu galerii etajate pe trei niveluri, dintre care cel mai coborât este submers. O primă însuşire a Peşterii Meziad derivă din spaţialitatea galeriilor sale, cu lăţimi de 20-30 m şi înălţimi de 15-20 m. Sala Mare, Sala Liliecilor, Sala Piramidei sunt doar câteva dintre exemplele elocvente în acest sens. De altfel, sălile menţionate reprezintă prin grandoarea lor, punctele principale de atracţie ale etajului median al peşterii, lung de 1542 m. Spre deosebire de galeriile şi sălile etajului mijlociu, caracterizate printr-o supradimensionare proprie formelor de origine tectono-gravitaţională, de prăbuşire endocarstică, culoarele nivelului superior participă la alcătuirea zestrei turistice a cavităţii cu lungi sectoare concreţionate. Curgerile stalagmitice, coloanele, stalactitele fac şi ele parte din peisajul obişnuit al Peşterii Meziadului. Cavitatea se remarcă printr-un bogat depozit de rămăşiţe osteologice, aparţinând ursului de peşteră, concentrate îndeosebi în Sala Oaselor.
Condiţiile propice oferite vieţuirii, funcţia sa de adăpost pentru omul preistoric, dar şi pentru ursul de cavernă, sunt atestate prin cele peste 200 amprente plantare ale Familiei din Ciur – Izbuc, alcătuită, după constatările specialiştilor, dintr-un bărbat, o femeie şi un copil ce au locuit în Sala Paşilor acum circa 15000 ani. Galeria Urşilor este în adevărat bazar al rămăşiţelor datorate acestui animal dispărut brusc din fauna terestră acum 10-12 milenii. Întâlnim pe planşeul peşterii cranii şi fragmente osteologice, vetre de adăpostire, urme de gheare şi barenschliff-uri (suprafeţe lustruite prin frecarea cu blana animalelor). Cu toată discreţia semnalării ei în literatura ştiinţifică şi de popularizare, a fost găsită, totuşi, de vizitatori neavizaţi asupra valorilor conservate aici şi o mare parte din amprentele plantare ale omului preistoric au fost distruse prin simpla străbatere a Sălii Paşilor.
Baza de cazare turistică este reprezentată de cabana \”Meziad\”, situată la 1,2 km aval de intrarea în peşteră, până la care urcă un drum nemodernizat ce face legătura cu şoseaua Aleşd – Roşia – Beiuş (18 km).