Publicat in „Cotidianul”, 7 iunie 2005.
Convinsa, ca toti liberalii, ca statul trebuie sa fie (exceptand strangerea impozitelor) cat mai „discret“ (un bun alibi al indiferentei!), d-na Mona Musca a gasit „solutia“ pentru a scoate din „colaps“ sau din „precolaps“ monumentele istorice, cate mai sunt.
Ce fel de tara avem? Si ce-o fi in capetele ministrilor nostri? Mai exact, ce soi de romani guverneaza Romania? Iata ce gen de intrebari mi-am pus cand am aflat ideea naucitoare a d-nei Mona Musca, ministrul Culturii si Cultelor: de a privatiza monumentele istorice! Dar, poate, nu era cazul sa fiu surprins. Caci nu e nici un secret: primul care a fost „privatizat“ in Romania post-decembrista a fost „interesul national“. Fiecare partid si-a pus firma „interes national“ la poarta intereselor proprii, iar fiecare politician a dus mai departe aceasta „privatizare“ pana ce ea a luat forma umbrei sale. La ora aceasta, e posibil sa avem chiar milioane de „interese nationale“ in tara. Si-atunci, de ce sa ma mir ca „interesul meu national“ nu corespunde cu cel al d-nei Mona Musca?
Si totusi, as avea ceva de zis. Alte tari isi respecta ruinele. Nu stiu daca o fac din pietate sau din interes, din bun-simt sau din calcul. Dar o fac. „E adevarat, numai ca noi n-avem ruine celebre ca Grecia sau ca Italia, unde ruinele ocupa un loc privilegiat in bugetele nationale“, mi se va spune. Asa e. N-avem. Pentru ca la noi istoria a curs altfel. Dar sa fim sinceri: avem, macar, ruinele pe care le-am fi putut avea? Nu cumva, desi vom fi recitat multi in scoala „Ruinurile Targovistei“, nu prea avem, din acest punct de vedere, nici o legatura cu romantismul? Nu ne caracterizeaza melancoliile si visarile in fata ruinelor. Incat le-am lasat sa putrezeasca sub ploi, sa le infecteze gunoaiele, pentru a curata apoi locul cu buldozerele. Daca statisticile Ministerului Culturii si Cultelor sunt corecte, 700 de monumente istorice de la noi „sunt facute praf“, 300 sunt „in colaps“, iar 400 sunt „in precolaps“, zice d-na Mona Musca. Statul n-a avut bani pentru a le intretine si, eventual, pentru a le restaura. Sau n-a dorit, nu s-a obosit sa aiba. Banii s-au dus pe altele. Pe minciuni electorale, pe aranjamente aducatoare de comisioane, pe vilele superinvartitilor produsi de „democratia“ noastra. Istoria? Istoria e utila la noi doar ca tarfa, in politica, sau ca vorba goala pentru „bunii romani“. Cand e nevoie de respect, avem alte treburi. Il „privatizam“, la ocazii, pe Stefan cel Mare, nu-i destul?
Convinsa, ca toti liberalii, ca statul trebuie sa fie (exceptand strangerea impozitelor) cat mai „discret“ (un bun alibi al indiferentei!), d-na Mona Musca a gasit „solutia“ pentru a scoate din „colaps“ sau din „precolaps“ monumentele istorice, cate mai sunt. In ce consta ea? Simplu: grija monumentelor istorice trebuie delegata „oamenilor cu bani“ care vor sa castige „prin publicitate si vizibilitate“. Unele monumente „pot deveni centre de afaceri“ zice ocupanta fotoliului Culturii si Cultelor din Romania, dezvaluindu-ne, involuntar, care e viziunea liberalilor despre patriotism. Grecii au ratat sansa de a avea o Mona Musca ministru al Culturii. Ce centru de afaceri sau chiar ce bursa ar fi putut organiza pe Acropole! O Mona Musca le-ar fi fost utila si turcilor. Le-ar fi organizat la Efes o „afacere“ extrem de rentabila, avand in vedere ca pe-acolo au trecut nu numai Brutus si Cicero, ci si apostolul Ioan si Fecioara Maria. Asa, nu exista decat niste chioscuri in care se vand palarii de paie sau statuete priapice. Si apropo de afaceri. Daca actualul guvern isi da cu suprazel silinta sa fie pro-american, urmand indemnul lui Basescu de a nu primi „lectii“ din Europa, de ce n-a intrebat d-na Musca pe vreunul din consilierii sai cum se poarta americanii cu monumentele lor? Daca n-a facut-o, pot sa-i spun eu. In America, protejarea lucrurilor „atinse“ sau innobilate de timp frizeaza mania. Americanii sunt constienti, probabil, ca au in urma lor o istorie subtire, aflata cam la nivelul albumelor de familie. De aceea pana si monumentele nesemnificative sunt ocrotite cu o grija feroce. Saraca in traditii, America isi concentreaza energia in „visul american“, dar in padurile declarate „parc national“ nu e permisa nici luarea unei crengi rupte. Cunosc, oare, asta cei care vor sa preia din America numai un pragmatism transformat in kitsch?
La drept vorbind, de la primele semnale date de d-na Mona Musca dupa ce si-a luat in primire fotoliul, mi-am dat seama ca nu de un ministru liberal avem nevoie la Cultura. Caci cultura romana are nevoie de un politician – daca exista vreunul in Romania de azi – capabil sa priceapa ca sufletul unei tari nu se apara cu discursuri. Si ca daca se pot cheltui bani pentru a trimite trupe in Irak sau in Afganistan, ar fi cuviincios din partea guvernantilor nostri sa nu-si arate prea vizibil dezinteresul pentru memoria si destinul tarii care ii suporta.
P.S. Statul a reusit sa fie de o „discretie“ desavarsita si la recentul Targ de Carte. Nici d-na Mona Musca nu si-a facut aparitia acolo. Semnificativ, nu?
Domnul Octavian Paler sustine ca America are istoria subtire si e lipsita de traditii. Ma uimesc aceste aprecieri venite din partea unui intelectual de talia domnului Paler.
America are traditii, unele chiar mai vechi decat cele romanesti. America are Thanksgiving, are meciul de fotbal Harvard – Yale, are cartita Phil din Punxsutawney, Pennsylvania, are alegerea presedintelui in prima marti de dupa prima luni a lunii noiembrie si multe, multe altele. Doar pentru ca aceste traditii sunt mai degraba urbane si nu implica oameni incaltati cu opinci nu le face mai putin „traditionale”.
America are de asemenea istorie. E drept majoritatea americanilor isi pot urmari predecesorii pana la stra-strabunici (ceea ce majoritatea romanilor nu pot) si de cele mai multe ori acesti stra-strabunici nu au la randul lor predecesori americani. Dar asta nu inseamna ca acesti stra-strabunici ai americanilor de acum au rasarit peste noapte intr-o America fara istorie sau au fost extraterestrii teleportati in America din spatiu. De cele mai multe ori, acesti stra-strabunici ai americanilor de acum au venit din tari mai bogate in istorie si traditie decat Romania, cum ar fi Anglia, Germania, Italia sau Irlanda. Ei nu si-au pierdut brusc istoria si traditiile popoarelor de unde au emigrat in momentul in care au emigrat in America, ci le-au adus cu ei. Asa se explica motivul pentru care, de exemplu, Universitatea din Chicago este construita in stil gotic: nu pentru ca americanii de la 1890 vroiau sa ii imite pe germanii de la 1500, ci pentru ca americanii de la 1890 erau exact stra-stra-stranepotii germanilor care construiau universitati in stil gotic in 1500.
Doru Motoru
Vezi si http://www.dorumotoru.blogspot.com, mai la josul paginii.
Domnul Octavian Paler a scris un articol foarte bun. Simplu, esential, direct accesibil.
In continuarea lui adaug ca noi am ajuns rau daca vestigiile istorice ajung la dispozitia unor persoane si nu sunt in sarcina sigura a statului. Cred ca s-a intamplat ceva rau cu doamna Mona Musca. Trebuie sa se reculeaga. Ea este ministrul culturii noastre si nu al sugestiilor dusmanoase.