Tratatul pentru o Constituţie europeană are rolul de a răspunde provocărilor unei lumi în continuă schimbare, unei Europe unite, asigurând un mediu de viaţă aflat sub semnul democraţiei, libertăţii şi transparenţei.
Constituţia europeană va înlocui principalele tratate ale Uniunii Europene cu un singur text, unitar. Ea nu prevede eliminarea constituţiilor statelor membre şi nici modificarea structurilor naţionale ale acestora, ci urmăreşte îmbunătăţirea gradului de trasparenţă şi eficienţă al deciziilor Uniunii Europene, oferindu-i acesteia flexibilitatea necesară în atingerea scopurilor propuse la început de mileniu.
Rezultatul referendumului francez reprezintă un eşec pentru procesul de ratificare al Constituţiei, dar nu sfârşitul ei, punând Europa în faţa unei mari provocări. Este nevoie de timp pentru a se reflecta asupra deciziei Franţei de a respinge Constituţia europeană.
Renegocierea Tratatului nu pare a fi o soluţie viabilă pentru Bruxelles, hotarându-se însă continuarea procesului de ratificare şi revenirea în noiembrie 2006 asupra statelor care au respins Constituţia prin referendum.
Această măsură a fost prevăzută la Conferinţa interguvenamentală şi reluată în declaraţia politică a Constituţiei, în art. IV-442, astfel: „Dacă la 2 ani după semnarea tratatului …, 4/5 din statele membre l-au ratificat şi unul sau mai multe state membre au întâmpinat dificultăţi în procesul de ratificare, problema va fi trimisă spre rezolvare Consiliului european”. Deci soluţia rămasă ar fi obţinerea ratificării Constituţiei în minim 20 de state membre, urmând ca ulterior Consiliul european să decidă asupra rezolvării situaţiei, eventual prin organizarea de noi referendumuri în ţările în care Constituţia nu a trecut.
După două voturi negative venite de la două state fondatoare ale UE, există o probabilitate destul de mare ca Tratatul Constituţiei să fie respins şi la referendumurile din Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie.
Polonia va juca un rol cheie în deciderea viitorului Constituţiei europene. Dominată de neînţelegeri majore pe scena politică internă, Polonia ar putea rata obţinerea unei aprobări pentru ratificarea Constituţiei de către majoritatea calificată a Parlamentului, fiind astfel cea de-a şasea ţară care ar respinge Tratatul. În plus, la începutul lunii iulie Marea Britanie va prelua preşedinţia UE. Cunoscută a face parte din cadrul statelor sceptice, Marea Britanie ar putea încerca abandonarea planului de susţinere a procesului de ratificare.
În concluzie, guvernele statelor ce urmează a organiza referendumuri ar trebui să-şi canalizeze eforturile în campanii şi iniţiative politico-economice pentru a salva nu numai Constituţia, dar şi propriile cariere politice. Pentru aceasta este absolut necesară ratificarea Tratatului de către un număr de 20 din cele 25 de state membre. Campaniile de promovare a Constituţiei ar trebui să sublinieze valorile, scopurile şi principiile fundamentale ale UE. În plus, ar trebui evidenţiate iniţiativele euroscepticilor cu privire la promovarea unor interese ce folosesc rivalilor economici ai UE, în principal renunţarea la Obiectivul Lisabona care prevede transformarea economiei europene în cea mai competitivă din lume până în 2010.
Pentru a cunoaste cauzele interne ale respingerii legii fundamentale a Europei, trebuie cunoscute inductiv motivatiile fiecarei grupari politice influente din fiecare tara precum si atitudinile dominante ale populatiei din tarile respective. Fara o sinteza bazata pe optiunile si criticile reale nu se va putea cunoaste reala cauza a neadeziunii.
De exemplu ati putea fi indusi in eroare de reaua gestionare a guvernului Rafarin si reactia impulsiva de moment a populatiei nemultumite de acest lucru. Intr-un alt caz ati putea fi inselati de ideea ca legea nu asigura social suficient pe cetatenii Europei etc.
Parerea mea este ca respingerea Constitutiei europene a fost cauzata de unificarea unor motivatii diverse in fata aceluiasi fenomen.