O opinie este pentru mine numai o biata parere ceva mai elegant exprimata. Toata lumea isi da cu parerea mai ales despre fotbal si politica caci la asta se pricep absolut toti. Opiniile noastre sunt zilnic modificate, deformate, sau indreptate pe un alt fagas cu ajutorul mass-media sau cu diferite argumentatii verbale sau non-verbale mai mult sau mai putin logice.
Ce inseamna argumente non-verbale? Dau mai jos cateva exemple:
In 1990 tinerii stransi in Piata Universitatii, satui de bolsevici in fruntea tarii, strigau de zor “Jos comunismul!”. Lipsit de argumentele verbale cu care sa-i convinga sa inceteze cu protestele “salvatorul natiunii” Ion Iliescu a chemat conform invataturii sale moscovite minerii.
Iar televiziunea a transmis totul “life” ca sa vada toata lumea ce patesc cei care se opun unui presedinte original-democrat. Si dupa succesul repurtat, i-a mai chemat o data si in 1991. Dupa cum se vede, bata este considerata de unii un argument foarte convingator. Un alt argument puternic este plicul strecurat discret in buzunarul cuiva. Acest argument este, ca putere de convingere, direct proportional cu grosimea lui si invers proportional cu cinstea detinatorului de buzunar primitor. Si sapunul este un bun argument care ajuta o mana sa o spele pe alta. Si nu mai are rost sa amintesc aici ca multe colege ale mele frumoase si bine facute treceau examenele cu brio desi habar nu aveau de materie!
Aveau probabil si ele argumentele lor.
Mistretii sunt un argument exceptional care nu da gres. Rupi gura occidentalilor daca le dai voie sa participe la un macel care in tara lor se pedepseste cu puscaria. Daca stii cum sa te folosesti de instinctele animalice ale omului, esti bun, in afara de asta da bine la imagine. Si cand spun instincte animalice nu ma refer numai la ursi si mistreti… In fine.
Dar sa trecem si la argumentele verbale:
Aici as putea cita: “numeste-l director ca e finul meu”, “stiti cine e tata?”,”pe ministrul cutare il cunosc de mic copil, ne-am jucat impreuna in nisip, ce naiba!” sau, acum ceva cam demodat, “eu sunt membru PSD!”. Dupa cum vedeti, argumente inatacabile care te lasa pur si simplu cu gura cascata.
Dupa aceasta succinta prezentare a metodelor de schimbare sau modificare a opiniilor, am sa incerc mai jos sa expun o parere/opinie care ma cocoseaza de mult timp si de care vreau de mult sa scap. Voi incerca sa raman serios pe cat se poate desi este greu asa ceva cand privesc la unele situatii absurde din Romania.
Este cunoscut de toata lumea ca populatia din tara noastra a fost/este manipulata cu ajutorul radioului si televiziunii. Cei mai multi nu citesc ziarele din lipsa de bani sau crezand ca sunt foarte bine informati si asa. In special generatia mai in varsta crede ca ce se da la radio si televizor se scrie a doua zi in ziare ca pe vremuri si nu mai are rost sa le citeasca. Nu mai e chiar asa. Presa libera a devenit o sperietoare pentru guvernanti. Ca dovada, se fac presiuni asupra patronilor ziarelor sau se incearca mituirea lor (mai un mistret in bataia pustii, mai o publicitate de stat fara rost, dar bine platita de la buget). Unele publicatii isi pastreaza opiniile, altele le mai schimba dupa cum bate vantul financiar.
Dupa mineriade au fost scosi de la naftalina (unde trebuiau sa ramana pe veci) cantaretii de curte ai comunismului, raspopitii si pocaitii Vadim si Paunescu (o sa spuneti acum ca raspopit-pocait nu exista, dar va asigur ca la noi totul este posibil. Beneficiem de un sortiment complet). Directorii de la radio-televiziune bineinteles, nici usturoi n-au mancat nici gura nu le miroase. Acum ca li s-a demontat telefonul rosu din birou prin care primeau ordine de la Cotroceni si de la palatul Victoria se jura ca sunt obiectivi si nu cenzureaza nimic. (El se jura ca nu fura si l-am prins cu stenograma in mana.) Eu nu prea observ acest lucru, atat timp cat pe toate posturile de televiziune sunt plimbati fara ragaz un Cristoiu si un Popescu. De ce numai acesti doi cautatori de noduri in papura, despicatori ai firului in patru, atotstiutori, atotcunoscatori, regizori ai scenariilor de groaza posibile in Romania si numai de ei banuite? Pentru un Plesu, Paler, Patapievici sau Ana Blandiana (asta ca sa citez doar cateva nume) nu mai este loc in spatiu de emisie? Acesti oameni isi risipesc harul si inteligenta prin publicatii de mic tiraj citite numai de o mica patura a intelectualitatii. Da, stiu, ei nu spun lucruri senzationale care o salta pe coana Frosa de pe scaun si ii aduc lacrimi in ochii in timp ce se sterge cu basmaua la colturile gurii. Lipsa de senzational ar duce la caderea numarului de telespectatori si implicit la imputinarea contractelor de publicitate. Nu am nimic impotriva libertatii de exprimare, dar daca Vadim si Paunescu s-au cam perimat si si-au pierdut din credibilitate (romanii nostrii s-au mai desteptat) ce facem? Scoatem alti doi caraghiosi din maneca? Cel putin aici in vest ai posibilitatea sa schimbi canalul si sa asculti si gogoritele altui analist politic. Caci fiecare post de televiziune are analistii sai politici si fiecare dintre ei are parerea sa, buna, sau rea. La fel cum in Romania ai posibilitatea sa cumperi mai multe ziare si sa-ti insusesti mai multe pareri. Pentru ca numai din firmituri de adevar poti sa-ti formezi propria opinie care este de altfel si cel mai mare lux pe care si-l poate permite un om.
Referindu-ma la situatia de la noi as vrea sa inchei cu celebrele cuvinte ale lui Goethe pe care le-a rostit in 1832 inaintea de moartea sa:
LICHT, MEHR LICHT!(LUMINA, MAI MULTA LUMINA!)
Si aceste cuvinte, care par asa de invechite, nu se potrivesc numai tarii noastre, ci tuturor tarilor de pe acest glob de lut. Cum o dai, cum o intorci, ele au fost si raman pur si simplu actuale.