ÎNVATAMÂNTUL, atât în România cât si în alte tari, fie ele europene sau transatlantice, de ani de zile se „lupta” pentru reforme, transformari, cu bune intentii de altfel, dar rezultatele nu sunt cele scontate.
Urmarind aceste dezbateri, personal constat ca se insista foarte mult asupra faptului ca absolventul scolii secundare, în cel mai fericit caz la vârsta de 18 ani, sa fie deja pregatit pentru a-si putea câstiga existenta imediat dupa ce a iesit de pe bancile scolii. Se neglijeaza însa total faptul ca scoala ne poate oferi în exclusivitate o ÎNDRUMARE, perfectionarea si completarea studiilor apartinând individului. Scoala ofera o linie directoare, practica si aprofundarea apartinând fiecaruia.
Studiile universitare pe care unii le continua, altii nu, ajuta la consolidarea celor asimilate în liceu, dar obtinând o diploma universitara, inca nu este suficient a fi considerat demn de a profesa imediat. „Pe timpul meu…” e cam mult de-atunci, stiu ca pentru a obtine titlul de profesor titular, indiferent de catedra, candidatul urma 2-3 ani ca suplinitor pe lânga profesorul titular, apoi urmau gradele I-III si în final obtineai titlul cuvenit. Deci, un profesor putea deveni titular, în cel mai fericit caz, spre vârsta de 30 ani.
Pe de alta parte, în afara de materia de specialitate pe care absolventul a ales-o, erau cursuri speciale de psiho-pedagogia copilului, cursuri de sociologie, logica, în general tot ce apartine de filozofie.
În prezent, ceea ce constat, nu numai din ceea ce este publicat, dar din contacte directe cu elevi, profesori, participând la simpozioane internationale, am ajuns la concluzia si nu numai eu, ca planeaza o superficialitate în pregatirea celor care au obligatia sa transmita adevaratele valori morale si profesionale generatiilor viitoare.
A se pune accentul exclusiv pe ultimele performante în materie de informatica, fara a se insista asupra bazei educationale în materie de cultura generala, consider si nu este numai parerea mea, ca se construieste
„acoperisul”, „fundatia” fiind subreda, riscând prabusirea întregului esafodaj. Pentru ca un tânar „absolvent” al liceului, sa nu cunoasca legile elementare si de baza ale gramaticii scrise si vorbite, sa nu aiba cele mai elementare notiuni de istorie, geografie, etica, sociologie, morala etc., înseamna ca nu va progresa si va ramâne un individ limitat, incapabil de a întretine o conversatie în afara de meseria pe care si-a ales-o. Pentru a trai într-o societate normala, este absolut necesara cultura generala, altfel omul va semana unui ROBOT, miscarile lui fiind limitate, imposibil de a depasi granitele.
Am crezut ca vreti sa mergeti paralel cu viata dar vad ca faceti efortul de a va situa in probleme actuale si inevitabil va intalniti cu cei activi.
Lumea intrega este intr-o faza de criza si devenire aproape imprevizibila. Reasezarea educatiei este o problema a tuturor tarilor. Dezordinea in care se face este rezultatul lipsei de rabdare a filosofilor actuali care nu sunt iubitori de intelepciune ci au devenit un fel de anexe ale complexului stiintifico-tehnic care le subjuga mintea in loc sa le-o lase libera si stapana pe valori.