(sau doua saptamani la mine acasa)
“Doamnelor si domnilor, bine ati venit la Bucuresti!” se aude din difuzoarele avionului Tarom vocea mai mult sau mai putin suava a stewardesei. Ma bucur ca am ajuns acasa. Un zbor placut, personal de bord politicos, un service multumitor, avionul curat, ei bine, nu mai e mizeria de dinainte. Observ ca totul s-a schimbat in sens pozitiv in ultimii ani: un aeroport curat si modern, vamesi si graniceri politicosi si elegant imbracati.
Pana acum nu-mi lipseste nimic din vest. Odata iesit din aeroport ma izbeste un miros puternic de gaze de esapament nearse, benzina si praf. Sa nu existe in Romania un control tehnic al masinilor? Sau exista numai pe hartie? De un taxi nici urma, insa sunt abordat de un individ cam suspect care ma intreaba intr-o engleza de balta daca am nevoie de un mijloc de transport. La raspunsul meu afirmativ se ofera sa ma duca la destinatia dorita si imi cere o suma -pentru preturile practicate in Bucuresti imensa- in euro. Protestez si ii spun ca exagereaza, dar el imi spune ca am noroc ca vorbesc romaneste caci altfel cerea dublu. A fi roman este cateodata avantajos. Accept pretul ridicand
din umeri a neputinta si resemnare cu gandul la zecile de politisti si SPP-isti care misuna in zona aeroportului. Oare nu observa nimic din mafia taximetristilor sau si ei… In fine.
Pe drum, soferul meu incepe sa-mi povesteasca cat de sarac este el, ca are un baiat foarte destept (Sa va traiasca! Multumesc!) care studiaza la facultate iar el trebuie sa-i finanteze studiul ca sa-si ia diploma si sa plece “afara” ca aici nu se mai poate supravietui. Dau din cap in semn de aprobare, desi nu prea pricep de ce trebuie sa contribui eu financiar la migratia catre vest a fiilor de taximetristi fie ei inteligenti sau nu. Se lanseaza apoi intr-un slalom printre gropile orasului lasate in urma de primarul ajuns presedinte si de predecesorii sai. Ma intreb daca primarii Bucurestiului sunt platiti ca sa faca ceva pentru astuparea gropilor sau numai ca sa le intretina. Ma rog, nu vreau sa aprofundez aceasta tema. La fiecare stop masina este inconjurata de o droaie de copii cu un ten cam intunecat care cerseau sau doreau sa spele parbrizul contra cost. O fata cu un copil de trei-patru ani in brate cerea bani pentru hrana micutului. Dintr-o scurta privire observ ca e prea tanara pentru a avea un copil asa de mare. Era, cu siguranta, “imprumutat”. Nu-i dau nimic, dar ii recomand prietenos Londra sau Parisul. Se castiga mai bine. Vajnicul meu sofer si tata al unui candidat la emigrare o indeparteaza cu vorbe relativ blande: “Fa, eu te bag in…” Aceste cuvinte imi starnesc nostalgia. De cand nu le-am mai auzit…
Strazile sunt pline de Trabanturi si Dacii ruginite printre care se strecoara oarte elegant autoturisme de marca Mercedes, BMW, Jaguar sau Porsche de ultimul racnet. Trotuarele abunda de oameni necajiti, cersetori si pensionari care nu stiu daca vor avea maine ceva pe masa. Privind la contradictiile care caracterizeaza nivelul de trai al romanilor, imi spun ca pentru a vedea asa ceva, nu are nici un rost sa ma mai deplasez pana in America Latina cand Romania este asa de aproape.
BINE AM VENIT ACASA!
Seara, ma asez in fata televizorului pentru a mai afla cate ceva din viata politica, sociala si economica a tarii. Aflu cu amanunte si cu imagini luate de aproape cine a mai injunghiat pe cine, cine a mai violat pe cine, ce batai -monstru au mai fost la discoteca cutare, ce accidente rutiere groaznice s-au mai produs, etc., desigur totul cu enumerarea exacta a mortilor si ranitilor. Ba chiar si cu interviuri luate martorilor oculari sau unor politisti agramati. Inundatiile ocupa un spatiu important al stirilor. Un specialist, ne explica foarte doct de ce a fost inundat si blocat pasajul Marasesti. Nu ne spune nimic despre ce s-a facut pentru evitarea acestei situatii si nici ce se va face in viitor. In schimb ne consoleaza spunandu-ne ca asa este la fiecare ploaie mai abundenta. Aha! Acum putem dormi linistiti! In minte imi vine, nu stiu de ce, balada Mioritei. Pe sticla apar politicieni de toate culorile care ii caineaza pe bietii sinistrati. Si nici unul nu enunta o idee despre evitarea unor asemenea calamitati in anul care vine. Populatia, insa, sa fie linistita, pentru ca vin ungurii si nemtii cu pompe de apa performante iar apa care balteste va ajunge iarasi in fagasul ei. Ma intreb de ce nu isi fac guvernantii romani un abonament pentru inundatiile anuale la nemti si unguri.
BRAVO TIE, INDUSTRIALIZATA ROMANIE !
Dupa 30 de minute de atrocitati TVR da drumul la reclame. Ma ridic enervat spunand ca nu am nevoie de sapunuri parfumate sau de hartie igenica facatoare de minuni. Mi se spune sa stau linistit ca au si d’astea social-politice, da’ mai tarziu. Adevarat, un crainic sobru acompaniat de o crainica frumoasa si cam balbaita (nu face nimic, ea avea oricum mai mult un rol decorativ) incep sa ne insire actualitatile politice. Aflam asadar, ca puristii, dupa modelul peremistilor, si-au schimbat numele.
Ni se dau asigurari ca doctrina partidului (chiar au asa ceva?) a ramas aceasi si ca numai numele s-a schimbat. Eu inteleg ca si-au schimbat numai parul. Ma rog, si cotoiul meu acasa pierde parul in primavara si ii creste la loc toamna. Dar culoarea si-o pastreaza. Ba chiar si pedistii care sunt in I.S. vor sa se orienteze mai catre dreapta. Cum o sa-i cheme in viitor? Cursa, mai bine zis lupta, fostilor membri PCR si UTC pentru ocuparea unui post caldut si bine platit in parlamentul din Bruxelles a inceput.
HAI LA LUPTA CEA MARE…!
Tovarasul Iliescu isi varsa oful sau de lider nedorit la conducerea partidului. Isi numeste colegii corupti si o grupare de afaceristi cu interese comune. Nimic nou, asta o spun ziarele de 15 ani. Credeam ca stie sa citeasca. Puii s-au facut acum mari si degeaba mai fuge closca dupa ei. Dar daca tot trebuie sa pleci de undeva, poti sa o faci si in liniste si nu sa trantesti tafnos usile in urma ta.
Domnul Basescu ne tine o cuvantare savanta despre importanta intreprinderilor mici si mijlocii in economia tarii. Buna dimineata domnule presedinte, dar v-ati trezit cam tarziu. Asta este cunoscut de zeci de ani in vest. Parafrazandul pe Erich Maria Remarque as spune:
IN EST NIMIC NOU !
Mai citesc prin ziare ca parlamentarii damboviteni se numara printre cei mai bogati politicieni din Europa. Sarmana tara saraca cu oameni bogati!
ACUM CHIAR CA AM RUPT GURA TARGULUI !
Sunt multe de spus si comentat despre lucrurile care se petrec la mine acasa, dar ma opresc aici pentru ca am lungit-o prea mult. Mi-ar placea sa aud si de fapte mai imbucuratoare din tara mea.
Aflandu-ma iarasi in avionul Tarom cu destinatia Frankfurt am auzit la difuzoare “Doamnelor si domnilor bine ati venit la Frankfurt”. Si iar m-am bucurat.
Oare de ce?
Doresc tuturor stiri mai bune de acasa,
Adrian Vulvara
Germania
P.S. In Romania, cineva mi-a daruit o bricheta pe care scrie “Adrian Nastase, presedinte”. O primise si el drept ciubuc electoral de la oamenii PSD-ului. Nu a votat cu ei. Poate ca sunt rautacios, dar de cate ori imi aprind o tigara ma inveselesc, asa, fara nici un motiv…