Dragoste, în cuvintele tale nimic nu e fără rost şi răsucit
până la apus orologiile mele te-au aflat peste tot în mare
cuprinsă în ghiocul de lumină albă plutea un sărut topit
fumegă cuvintele aşezate de-a valma înainte de gândire
călătorind înapoi în imperiul timpului din spaţiul unit
sublimă respiraţie a mării cu verdea-i rochie din solzi
obrazul îngropat în creasta valului înflorind zenit
nobilă frumuseţe de-mbobocire pe mări de irişi
un cântec-armonie ş-atâtea feluri de preţuit
şoapte îmbrăţişate de valul fierbinte
mâna mea va-nnopta în cuvinte
trăgând înapoi o noapte
logodită în şoapte
de dragoste…
