Doamnelor si domnilor,
va spun,
amintiti-va de felul in care
confuz
ne privim in autobuz.
Ochi neutri circula dezordonat,
nu intelegem nimic.
Unul e fericit, unul e bolnav de ficat
unul e mare, unul e mic,
nu intelegem nimic.
La fel si pe culoarele de beton armat
ale intreprinderilor, scolilor
caselor si spitalelor dumneavoastra.
Peste tot ochi neutri, nicaieri
Pasarea Maiastra.
O haina, un pantalon,
o geana, un picior
ganduri vagi, care mor.
Nu retinem nimic, desi
poate va dati seama
cate istorii de aici
se declanseaza
Constienta dumneavoastra
desi nu e, pare treaza.
Englezii au un termen scurt si cuprinzator despre fenomenul observat de dumneavoastra: alienation. E fenomenul acela in care fiecare pasager priveste pe geam, indiferent la cei din jur, nepasatori, asteptand cu nerabdare sa ajunga la destinatie. Covarsiti de probleme si de propriul destin. Ce ar fi daca, intr-o dimineata, ne-am intoarce catre cel de langa noi, i-am zambi si i-am spune: buna dimineata, eu sunt X. Iti urez o zi buna…
Nu imi permit sa fac observatii de ordinul criticii literare, dar acest poem mi-a starnit o intreaga cavalcada de amintiri.