Exilul din sufletul meu
Şi viziunea mi se stinge,
Furia mi-o ţin în frâu
Şi golul mi se umple.

Rabd ce rabd printre mişei,
Un renegat neînţeles,
Între aceşti mâncători de miei
Şi viaţa e un incest.

O lume fără de legi,
Se îneacă în prostie,
Oamenii sunt nişte blegi
Şi fericirea-i utopie.

Guralivi de origine,
Mândri fără cauză,
Fără pic de smerenie,
De putoare se-ndoapă.

Eu murdar fără scăpare,
Aştept de pomană,
Să rămân în căutare,
Ca-n starea romană.

Într-o maşină organică,
Plină de limite pretenţioase,
Într-o existenţă păgână,
Printre animale gălăgioase.

Tras pe roată,
Tras în ţeapă,
Tras în coarne
Şi tras în ace.

Mă hulesc nesimţiţi,
Mă infectează,
Se cred fericiţi
Şi nu le pasă.