Timpul iti spune cit de mult ai gresit. Nu stiu de cite ori iti poate spune
cit de mult ai reusit! Sau poate ca-ti inchipui ca-ti spune ceva, ca te
intriga la ceva, ca te cheama si te alunga! Oare de ce atitea lucruri,
atitea definitii spuse si date? Poate numai pentru ca asa este natura
omului! Niciodata nu stie ce vrea. Iar aici, cititorule, te intrebi: cine nu
stie: omul, sau natura? Eu zic ca ambele declina responsabilitatea. De ce?
Pentru simplul fapt ca natura este omul si omul este natura. Nu se poate
diferentia una de alta! Coexista, supravietuiesc si uneori chiar razbesc!
Dar, sa revenim la ideea de inceput. De ce mereu dai vina pe timp, te bazezi
pe timp, iti croiesti existenta in functie de timp, esti una cu timpul?! De
ce? De ce nu? Poti oare sa faci ceva ignorind timpul? Daca incerci, vei avea
un rezultat miraculous. Daca nu incerci, vei trai si vei afla, sau mai bine zis vei observa cum timpul ti-a fost cel mai apropiat aliat si cel mai
inversunat vrasmas. Totul depinde de cum si cind vei afla, daca vei afla. Si
iar ajung sa vorbesc de creatura umana. Oare cum sa scap de urmarirea ei?
Cum sa ma ascund si sa pot vorbi numai de timp? Ar putea fi un experiment
interesant. Nu cred ca ar exista rezultate de laborator, ci doar dureri de cap si idei razlete. Nu se poate! Incerc sa ma ascund aici, in coltul meu
linistit si sa croiesc linii rotunde si puncte involuntare in aer, ademenind
timpul sa-mi vorbeasca, sa-mi sopteasca, sa ma farmece cu intelepciunea lui! Oare voi reusi? Vrei sa sti? Vino cu mine si impreuna vom da viata acestui misterios concept!