Interviu cu academician Ionel Haiduc
C.M.: Cum ati caracteriza cercetarea stiintifica din Romania din momentul de fata?”
I.H.: “Cercetarea stiintifica din Romania trece printr-o criza dar nu dispare. Sunt multi care o privesc foarte pesimist insa eu am totusi o vedere optimista. Ce se intampla… e prost finantata, pierde multi oameni buni care pleaca in strainatate insa foarte multi tineri romani care lucreaza si in tara si in strainatate reusesc sa se afirme in publicistica stiintifica internationala si vizibilitatea stiintei romanesti este in crestere.”
C.M.: Care ar fi primii pasi care trebuie facuti pentru ca cercetarea stiintifica din Romania sa intre odata pe drumul normal?
I.H.: “Ca sa putem concura intai la fondurile europene, de exemplu. Pentru ca noi participam acum si la finantarea cercetarii europene si la concurenta pentru obtinerea de fonduri si de proiecte. In primul rand, ar trebui dotate cateva centre la nivel competitiv, pentru ca unul dintre criteriile de evaluare a propunerilor este infrastructura, si aici pierdem. In al doilea rand, trebuie incurajati cercetatorii romani sa publice mai mult in revistele internationale, ca sa mareasca vizibilitatea stiintei.”
C.M.: Va referiti la revistele de prestigiu…
I.H.: “Sigur ca da. Nu in reviste din strainatate cum se spune, ci reviste internationale, reviste de prestigiu din strainatate. Nu orice revista din strainatate este prestigioasa. Unele chiar mai putin, mult mai putin decat revistele noastre. Deci trebuie sa atacam pe frontul acesta al stiintei internationale ca sa se vada ca existam si existam la un nivel acceptabil.”
C.M.: De foarte multi ani, incepand cu scrisoarea din anul 2000 si pana in momentul de fata aproape ca nu s-a facut nimic concret. Au fost numai discutii, seminarii internationale, a fost o conferinta la Sinaia. Totusi, ce trebuie sa se faca acum in momentul de fata?
I.H.: “Cate ceva s-a facut. De exemplu, in scrisoarea din 2000 se propunea extinderea doctoratului cu frecventa. Practic s-a generalizat. Este un mare pas inainte. Al doilea lucru care s-a realizat in afara de simpozioane a fost totusi finantarea competitiva prin CNCSIS (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior) la universitati si, in general, prin sistemul de granturi care iarasi multa vreme a functionat foarte bine. Acum a inceput sa dea semne de adaptare a romanului la conditiile in care poti sa obtii finantari si prin influente obscure dar totusi a fost un mare pas inainte. Pe urma, imprumutul de la Banca Mondiala a fost o gura de oxigen pentru cercetarea romaneasca universitara. S-au dotat cateva laboratoare care se manifesta pozitiv si activ in cercetare.”
C.M.: Ce credeti ca trebuie facut imediat? Un singur pas…
I.H.: “Finantare. Finantare mai buna si atragerea tinerilor care obtin succese extraordinare in strainatate, cel putin pentru colaborari cu colegii din tara.”
C.M.: Ati vorbit de finantare. Este una din cele mai mari probleme si poate nu numai in Romania. Va ganditi si la atragerea fondurilor private?
I.H.: “Neaparat. Nu stiu insa daca industria romaneasca poate la ora actuala sa sustina cercetare de amploare si daca este interesata. Marile firme internationale care au cumparat in Romania unele intreprinderi industriale importante, nu sunt interesate sa dezvolte aici cercetarea. Au ei tehnologiile lor. ”
C.M.: Nu credeti ca in acest sens ar fi oportuna o declaratie sau o scrisoare a cercetatorilor catre oamenii din industrie in care specialistii nostri sa spuna “asta putem sa facem noi, ce puteti sa faceti voi”?
I.H.: “Cred ca e o mare ruptura aici. Cercetatorii nu stiu ce ar putea sa faca pentru industrie, ce ar putea industria sa absoarba. Apoi, industria nu stiu daca stie ce poate sa obtina de la cercetatorii nostri.”
C.M.: Si nu ar fi o solutie?
I.H.: “Ar fi o solutie dar stiti, scrisorile se publica, nu se publica, se citesc, nu se citesc.”
C.M.: Poate un simpozion, o conferinta in care sa fie invitati atat cercetatori cat si oameni din industrie?
I.H.: “Depinde cine vine din industrie. Din cercetare sa zicem ar fi mai clar, cercetatori de rang inalt. Din industrie daca vin simpli functionari, rezultatul este mic. Marii investitori, marii industriasi, probabil nu au timp sau nu gasesc utila o intalnire cu cercetarea. Nu stiu.”
Nota editorului:
I.H., academician Ionel Haiduc
C.M., Catalin Mosoia
Interviul a fost realizat pe 1 iunie 2005, inaintea deschiderii simpozionului “Tendinte in evolutia industriei chimice moderne. Cercetarea romaneasca in contextul integrarii in Uniunea Europeana”, eveniment organizat de Revista de Chimie si Revista Materiale Plastice, publicatii de specialitate incluse in ISI, indexul recunoscut international pentru publicatii stiintifice.
Alta surpriza neplacuta. Direct sau indirect academicianul I. Haiduc ne aduce la cunostinta dezordinea raporturilor dintre cercetatorii romani si industriasii romani. Am „progresat” mult din moment ce nu stie stanga ce face dreapta. Mai asteptam informatii despre intelectualii nostri poate invatam si noi de la ei… ce nu trebuie sa fim si sa facem.
Mi se pare o inertie incomoda (azi…2005) sa continui sa astepti finantari, sa te caute cineva pentru ca s-ar putea sa ai ceva de valoare unui domeniu sau altul dint-o oarecare industrie, ca dialogul care ar trebui sa aiba loc intre industriasii prea ocupati cu business-urile lor si cercetatorul cu viziunea-i valoroasa „teoretic de multe ori?” nu poate exista din motive de ….etc. Suna a nostalgii ranite. Hai sa fim putin mai realisti. Noul trebuie oferit pe o cale mult mai practica; si eu i-as spune: concurs!