Mi-am intins tristetea pe paine
Am intins-o, si parca intindeam un cer
Impreuna cu stelele nestoarse
Pe sarma, la uscat.
Aceea, tristetea care ma-necase
Intr-un pamant fara de pasi,
Am frant-o-n dintii cei cariati
Al unui gand cu ochi de sticla.
Prea se-mbatase soldul ei cu mustul
De pe pielea mea.
Din prea frumosii ochii ei
Am supt un gand, trei buze din cuvant;
Iar bratul stang cel dezbracat
M-a invitat in gustul lui..
Si-a stors din el masina de spalat…
Tristetea oare m-a gustat?…
Azi nu mai sunt a voastra…
Mi-a gustat tristetea din pantec
Cu paiul a sorbit din mine
Ultimele flori razboinice amorului.
Mi-au iesit celulele cu cutite
Sa insire margele din setea ei
De-a face dragoste cu mine,
De-a naste-n mine pruncii ei.