Pe cand unii straini platesc sute de euro sa viziteze peisajele patriei in faimoasa “Mocanita”, eu – vesnicul navetist, ma bucur de aceasta onoare (a se citi oroare) in fiecare saptamana. Si nici macar nu platesc in euro. Nasul nu accepta valuta. E tot prietenul banilor romanesti. Nu se devalorizeaza, zice el.
Ca un scurt istoric al “trenului” cu care calatoresc, as incerca sa pornesc de la data de fabricatie a acestor aparate atat de trainice: 1960. Viteza de deplasare: 30 km pe ora. “Nu prea repede ca se strica”, imi spune mecanicul pe un ton ironic. Banchetele sunt fabricate dintr-un material lemnos, tare, pe care nu poate sta nimeni comod, daramite atipi. Colegii mei se plimba cu “Sageata Albastra”, eu nu. In anul in care am semnat tratatul pentru aderarea la Uniunea Europeana, inca mai gasim in uz aceste machete istorice a caror loc ar fi mai degraba la un muzeu istoric, nu pe sinele din Romania.
Acum inteleg de ce nu am intrat mai repede in U.E. Pai daca ne-am urcat in “trenul aderarii”, si acest tren seamana cu…trenul cu care calatoresc, se mai mira cineva?
Cine garanteaza siguranta calatorilor? Lipsa totala de igiena din acest “tren minune” ascunde focare de infectii. Nu a luat nimeni in considerare acest aspect? La bietii calatori nu se mai gandeste nimeni? Eu sunt tanar, si fac fata la doua ore (durata in care trenul strabate 60 de km) de zdruncinaturi, de mirosuri care mai de care dubioase. Sa nu mai pomenesc de galagia infernala in care nu te mai poti auzi nici macar gandind.
Eu sunt un caz mai norocos, doar luni si vineri adopt aceasta varianta alternative de transport (iesit) din comun. Si inca nu m-am obisnut. Dar bietii oameni care fac zilnic naveta? La ei se mai gandeste cineva? Nu e de ajuns ca trebuie sa se trezeasca cu noaptea in cap, dar ajung in Timisoara mai obositi decat au urcat in tren.
Aceste “evenimente” au loc pe distantele Timisoara Nord-Cenad si Arad-Valcani. Poate nu e o ruta atat de importanta. La urma urmei Cenad si Valcani nu sunt decat punctele de frontiera din Vestul tarii de la granite cu sarbii si maghiarii Dar pentru mine e. Pentru ca eu calatoresc cu acest tren. Si nu e deloc placut. Va lua cineva oare masuri in aceasta directie? Ma indoiesc…
Ma scuzati. Trebuie sa plec. Plec acasa. Da… cu trenul acela vechi si uzat. Tineti-mi pumnii sa ajung intreg.