ACUM.TV

Despre vorbe: limba în care comunicăm.

Israelul este una din puţinele ţări din afara spaţiului carpato-danubian, în care se desfăşoară o intensă activitate cultural-literar-creativă în limba romană. Desigur că şi în alte părţi, alogenii nu încetează a folosi limba maternă, rămîn consumatori ai propriei lor culturi, dar prezenţa în domeniul făuririi de literatură în limba ţării de naştere se constitue ca un fenomen oarecum izolat. Care este mecanismul determinant care a permis ca în Israel să se continue şi dezvolte producători literari in limba romana?

Se ştie că în întreaga lume vie sunt în funcţie diverse mijloace de comunicare, care reprezintă un element fundamental în lupta pentru existenţă, perpetuarea şi perfecţionarea speciei.
La plante se cunosc fitohormonii, culorile şi aromele specifice, factori ce contribuie la integrarea şi supravieţuirea lor în mediul ambiant.
În lumea animală, indiferent de complexitatea dezvoltării unei specii, au fost descoperite căi de comunicare pe diverse canale: fonică (avertizare, solicitare, atracţie), vizuală (coloritul, mimetismul), olfactivă (emanaţii odorante atractive sau repulsive), posturală (poziţionarea specifică), etc. Acest ansamblu relaţional reprezintă primul sistem de semnalizare.

Numai specia homo sapiens însă, este înzestrată cu vorbirea articulată, care reprezintă cea ce Pavlov a denumit al doilea sistem de semnalizare. O achiziţie înscrisă în codul genetic, care a permis structurarea activităţii nervoase superioare şi stabilirea unor raporturi de condiţionare şi potenţare reciprocă, premize ale perfecţionării şi dezvoltării capacităţilor umane. Astfel evoluţia a continuat, de la biologic la social.
Vorbirea articulată, limbajul, s-a conturat ca factor de exprimare a spiritualtăţii, dezvăluind totodată profunde relaţii ambientale socio-afective; ca atare, limba maternă devine o achiziţie definitorie, adînc grefată în conştiinţa umană. Omul a descoperit şi investigat lumea înconjurătoare, ca un mijloc de luptă pentru supravieţuire şi în acest context, a aflat cu oarecare uimire despre propriul eu, care l-a îndrumat către cunoaşterea existenţială.
Expoziţia procesului cognitiv-ideativ se transcrie, în majoritatea cazurilor, în limba maternă, pentrucă aceasta permite o mai precisă şi nuanţată formulare, ce se constituie ca elemente de bază în crearea oricărui epos definit în sensul cel mai larg al cuvîntului.
Considerînd aceste date, poate că se găsesc explicaţiile la chestiunea care face obiectul enunţului de început: datorită limbii materne, individul păstrează o legătură ombilicală cu acel atît de complex ansamblu care se defineşte prin sintagma ţara natală.

Marea majoritate a intelectualităţii evreieşti de limbă romană se află în Israel. Continuitatea activităţii şi preocupărilor, pe care le gîndesc şi exprimă în limba maternă, romană, cu precădere în domeniul literar-publicistic, reprezintă un anume reflex natural, chiar dacă subiectele nu tratează cu precădere problematica ţării natale.
Efortul creator poate fi benefic pentru ambele părţi. Cu o singură condiţie: ca producţiile să fie de calitate.

(pt. conf. Prof. Dr. Mihael Elias)

Acest articol a fost publicat luni, 23 mai 2005 la rubrica Ei vor face o diferenta.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.