Mă uit la poza dintr-o criptă veche
Plină de colb
Şi recunosc în ea doar un… ecou
Scris neîndemânatic pe cavou.
E scrisul… meu…
O mângâie încet
Un mic păianjen indiscret
Pe ochi… o pânză de-agonie
Şi un mult prea vulgar
Iz de beţie.
E … poza mea…
Acest articol a fost publicat joi, 6 octombrie 2005 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Cind restul este mai mare decit partea, logic ar fi ca ceva sa se revolte in anatomia interna a structurii....