Desi diferenta de statut, de experienta si de nivel intelectual este considerabila intre mine si stimabilul domn Traian Gligor, imi permit totusi sa ii contest afirmatiile din ultimul sau articol, «Fericirea».
Fericirea o traim cu totii, mai des sau mai rar, unii mai puternic, altii mai putin. Fiecare varsta isi are fericirile ei, diferite si traite la intensitati diferite. Dar toti traim fericirea, la un moment dat in viata. Trebuie doar sa o recunoastem si sa facem diferenta intre ea si bucuriile de moment, care uneori ne apar drept fericire.
Intr-o discutie la ora de romana pe tema fericirii, cu totii am lansat ipoteze asupra motivelor fericirii, ba chiar am incercat sa dam definitii. Am preluat idei si concepte filozofice si am incercat sa le dezbatem. Si am descoperit ca fiecare maxima in parte nu ne reda decat o mica parte din ceea ce inseamna fericirea. Dar, adunand mii de maxime, tot nu am reusi sa aflam ce inseamna ea. Si asta pentru ca fericirea este subiectiva. Ea inseamna altceva pentru fiecare individ in parte.
La cei aproape 18 ani ai mei, fericirea este un lucru mare. O tinta greu de atins, dar indelung ravnita. Inseamna parcurgerea unui drum lung, plin de obstacole, pana la ceea ce tindem sa credem ca e fericirea. Fericirea sta in posibilitatea de a vedea zilnic lumina blanda a soarelui intrand pe fereastra, in salutul ce iti este adresat zi de zi de parinti, frati, surori, bunici, colegi si prieteni, de sarutul suav ce-l simti pe buze la intalnirea cu persoana iubita, in posibilitatea de a lua hotarari
favorabile pentru viitorul tau si, da, sta si in IUBIRE!
Nu vreau sa demontez rand pe rand argumentele colegului meu – daca mi se permite sa il numesc astfel. Vreau doar sa subliniez faptul ca fericirea sta in orice lucru mic de langa noi, in orice implinire. Nu sta in cana de ceai fierbinte de pe masa si in linistea amiezii, stiind ca nu ai nimic de facut. Ci tocmai, dimpotriva. Sta in acea valtoare zilnica, acea nebuna agitatie in care te invarti si te ridici pas cu pas, ca si in trepte, spre acel apogeu ce inseamna fericire. Nu iti ofera fericirea pe tava, ci te provoaca sa ti-o creezi, sa o descoperi singur. Caci doar stand si meditand nu ne cunoastem limitele si nu stim pana unde putem sa ajungem cu cunoasterea. Poate ca în urma unor momente de meditatie se poate ajunge la fericire caci, în timpul visarii, sa concepi un plan, un proiect, iar definitivarea lui sa iti aduca satisfactiile cele mai mari, dar eu ma refer aici în special la acea asteptare lipsita de avant şi dorinta de a trece şi peste aceasta zi fără a mai fi nevoit sa te apleci asupra lucrului.
Sa te lase parintii în excursie nu e o fericire. E o bucurie de moment, dar amintirile din urma acestei excursii poate sa aiba repercusiuni pe intreaga viata a participantilor… fie ele bune sau rele… caci, pana la urma, de ce nu, în excursie poti cunoaste şi fericirea.
«Fericit esti cand castigi o suma mare la loto. Cand ai dreptul sa visezi la ceea ce inainte ti se parea irealizabil. Sa iti cumperi masina „beton”, „sa crape tot satul!”. Iti construiesti o vila in sat, o vopsesti intr-un rosu tipator si iti pui un caine de rasa pentru paza. Sponsorizezi o echipa de fotbal si te comporti ca un dictator, pentru ca „ai bani”. «Ma simt dezamagita si indignata ca pana la urma totul se rezuma la bani. Ma simt rusinata sa fac parte din aceasta lume in care totul are ca unitate de masura banul. Dar, din pacate, asta este adevarul. Care dintre noi nu s-a simtit ispitit sa spuna, dupa ce a castigat fara prea mult efort o suma mare de bani: «Acum pot spune ca sunt fericit« Si totusi este o fericire de scurta durata. Caci banii aduc invidii, dusmani, ura si durere. Iar acestea impreuna nu fac casa buna cu fericirea.
Si da, am regasit acest gand si in lucrarea domnului Traian. « Si totusi toate aceste situatii provoaca o fericire temporara, in cele mai multe cazuri fiind urmate de esec ducand la suparari, intristari, dezamagiri. Te „trezesti” ca adormind ai uitat sa inchizi cotetele pentru gaini, iar tata ti-a dat ziua urmatoare o „batuta” (chiar inaintea neamurilor) pentru ca vulpea furase vreo trei gaini. Sau afli ca persoana adorata te iubea foarte mult pe tine si… pe inca vreo cateva alte persoane. Ori iti dai seama ca din cauza banilor multi, ai o multime de prieteni falsi, iar tu ti-ai alungat adevaratii prieteni cu aroganta ta.
Autobuzul care ducea grupa la Balea are probleme mari la motor, probleme ce nu se pot inlatura intr-o singura zi, astfel excursia fiind anulata. « Da, stimate coleg, ma plec în faţă adevarului recunoscut. Caci o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Dar ramane cealalta jumatate, de a te fi gandit la aceste posibilitati.
Nu vreau sa fac un elogiu al fericirii, un elogiu al religiei ce propovaduieste fericirea fără lupta. Nicaieri nu exista fericire fără nefericire, aşa cum nu exista iubire fără ura şi placere fără durere. Nu vei gasi nicaieri pace deplina, ce sa duca la fericire. Ci doar franturi de fericire. Fericirea de a revedea iezii lui Blaga sarind pe morminte. Fericirea de a sti ca, acolo, undeva, deşi departe, un suflet bate sincron cu al tau. Fericirea de a sti ca parintii, fratii, bunicii, prietenii iti sunt sanatosi şi te asteapta mereu sa ii vizitezi.
Mi-as permite sa comentez şi asupra evocarii religiei şi crestinismului, dar acest lucru este peste puterile mele şi nu isi are rostul aici.
Vreau sa inchei acest monolog prin doua versuri ce imi rasuna mereu în minte când vine vorba de fericire: „fericirea e un lucru mic,/ e un pitic ce danseaza!”
Reflectii personale despre fericire:
– Fericirea este un cuvânt cu tot atâtea întelesuri câti oameni sunt pe globul pamântesc.
– Pentru a cauta fericirea în viata, trebuie nu sa sapi, ci sa umpli.
– Viata omului are o linie de hotar stricta, în cuprinsul careia e limitata si nazuinta spre fericire.
– Din copilarie si pâna pe la 20 de ani, omul traieste fericit, fara s-o stie; dupa aceea, vine o vreme în care crede ca ar putea fi fericit si atunci începe sa fie nefericit, daca este incapabil sa faca diferenta între BINE si RAU, între FRUMOS si URÂT.
– Fericirea ne-o cream singuri, fiind constienti de ceea ce suntem capabili a realiza si ceea ce nu, si în orice caz, sa nu ne întindem mai mult decât plapuma.
– Fericirea nu ar trebui sa fie dependenta de bani, de averile acumulate. Trebuie sa te simti fericit când esti sanatos, când poti fi de folos aproapelui si când poti sa lasi precepte de viata generatiilor care-ti vor urma.
Sunt de acord cu cele spuse de tine. Poate pentru ca am doar 20 de ani si inca mai cred in fericire. Si fericit-am fost, vorba aia. O singura intrebare: nu e mai „dulce” suferinta dupa o doza de…fericire?
Fericiti cei curati, caci aceia vor fericii lumea prin sufletul lor…Fericiti aceia care creaza din trupul, mintea si sufletul lor. Fericiti cei ce cauta, cei care rup lanturile pamantesti spre inaltarea lor. Fericit trupul care tine in glastra suflet mai alb decat insusi albul, mai flamand decat cel mai flamand om, cel care a ingrijit Cerul mai presus decat orice loc de pe pamant.
Un baston are doua capete iar eu sunt la cel inferior, domnisoara Patricia, mai ales cand e vorba de statut, experienta si de nivel intelectual. Din acest unghi am dorit sa vorbesc celor care cred ca fericirea e in cana de ceai fierbinte sau de bere rece; am incercat sa ma adresez nu doar tinerilor ci si celor mai varstnici. Nu sunt infailibil. Cel care spune mult, risca sa greseasca mult.
Pe de alta parte, hai sa nu fim doar termometre venind sa constatam. Sa incepem prin a fi sinceri cu noi insine. „Adevarul pur si simplu e prea rar pur si niciodata simplu” spunea careva. O intrebare: Care e scopul vietii tale, draga Patricia? Vei spune oare intr-o zi ca totul e „un joc al zeilor” care rad privindu-te? Ce rost au acele fericiri momentane din diferitele stagii ale vietii?
Am cunoscut un ateu. Intelectual. Cu seninatate mi-a spus ca accepta faptul ca dupa moartea lui, nu mai e nimic. Si daca totusi e ceva…, ce pot face eu? Ce poti face tu? Daca totul e o chestiune de religie – e desertaciune. Propria convingere conteaza. Iar aceasta e credinta. Sunt interesat de punctul tau de vedere.
Domnule Traian,
Poate coincidenta face sa fi cunoscut si eu, la randul meu, un ateu intelectual. Care, din pacate sau din fericire, mi-a insuflat multe din ideile si conceptele sale. In primul rand, daca imi permit sa reproduc din ecoul dvs, nu stim exact ce se afla dincolo de moarte. Nimeni nu s-a intors sa ne spuna exact ce si cum. Asa ca, oarecum, toata aceasta doctrina crestina ce promoveaza bunatatea si abstinenta de la diferite placeri ale vietii amenintand cu chinuri vesnice in cazul in care aceste dogme nu sunt respectate pare oarecum trecuta si limitata.
OK… Ma abtin de la tot in aceasta viata… dar cu ce rost, daca dincolo nu ma asteapta nimic? De ce suntem noi atat de sigura ca ACOLO se afla totusi ceva? Cine ne garanteaza noua aceasta? Oare uitam ca, la inceput, institutia bisericii a fost intemeiata pentru a putea manipula mult mai bine masele? In al doilea rand, pentru mine fericirea e relativa. Nu ii pot da o definitie concreta, intrucat ceea ce numesc eu fericire pentru mine poate ca pentru altii nu inseamna mai nimic: o iesire in parc cu iubitul meu, un apus de soare pe coasta marii, o petrecere la munte cu prietenii, sau doar eu, singura si luna… Sunt multe de spus… Pentru o discutie mai „inchegata”, va astept pe e-mail sau pe messenger. d3ath_grl@yahoo.com
Totul e permis, insa nu totul e folositor. Nimeni nu iti impune abstinenta la asa numitele placeri lumesti. Pe de alta parte observ ca pentru tine Biserica este organizatia care a manipulat dintotdeauna masele. Eu nu vorbesc de acea Biserica. Un profesor universitar spunea: „Eu nu cred in Dumnezeul redat de biserica, ci in cel ce a creat lumea.”
Gandeste-te la Galilei care a fost condamnat deoarece sustinea cum ca pamantul se invarte in jurul soarelui si nu invers. Orbiti de realitatea falsa si de valorile „moarte” ale acestor vremi suntem pacaliti de libertatea robitoare a zilelor noastre. Asadar, nu e vorba de abstinenta, ci de libertatea de a alege binele, cunoscand raul. Incercarea omului de a se abtine de la „placerile trecatoare” este zadarnica. Omul este slab din fire, iar inima omului este rea din tineretea lui. Singur Dumnezeu prin Fiul Sau poate fi tare pentru crestini (si nu alte categorisiri precum: ortodocsi, catolici, baptisti, penticostali sau altii). Un argument puternic impotriva ateismului este limitatrea noastra in a intelege mai departe de invelisul sistemului nostru fizic caruia-i apartinem. Gandeste-te la Platon. Iti poti da seama ca tu, obisnuita in a crede ceea ce vezi, ai ajuns sa negi ceea ce este si tu nu percepi.
Spuneai ca nu s-a intors nimeni din morti. Te contrazic. Isus Hristos a inviat si ne-a lasat marturie cuvantul sau. Raspunde sincer la intrebarea urmatoare. Crezi ca exista OZN-uri? Daca da, de ce? Ai vazut vreodata? Ai citit doar despre ele. La fel este si cu Biblia. Citesti, crezi, stii, esti mantuit, pentru ca a crede e bine insa a sti e si mai bine. Mantuirea nu vine prin cruciade sau certificat de ortodox. Ea vine prin credinta. Iar credinta o primesti de la Dumnezeu. Iti recomand cartile domnului Prof. Dr. Werner Gitt. Iti va da explicatii logice explicand cu ajutorul stiintelor reale (Matematica, Fizica, Chimie, Biologie etc…) existenta unui Creator.
Nu incerc sa te conving de ceea ce stiu eu ca e realitate. Incerc sa te fac sa te indoiesti de ceea ce crezi tu ca e realitate.
Faptul pentru care nu iti scriu doar pe adresa ta de e-mail este pentru ca sper sa mai pun cativa oameni pe ganduri. Un ultim gand in aceasta epistola virtuala: Citeste Biblia si vei vedea cat de ratacita in tradititii si superstitii este biserica de astazi. Cu sincera prietenie si respect.
Din pacate sau din fericire, am citit Biblia si tocmai din acest motiv ma simt atat de ancorata in convingerile mele. Poate ca multe dintre ele sunt gresite, nu spun ca am perfecta dreptate, insa imi pare rau sa observ ca atata lume se lasa pacalita de superstitiile si traditiile acestei biserici. Am citit de curand o carte foarte interesanta, pe care o recomand tuturor celor cu personalitate si convingeri pe deplin dezvoltate: Codul lui Da Vinci, de Dan Brown. Am facut greseala sa o citesc, desi pot spune ca nu ma simt atat de sigura in convingerile mele. Si acum, mai mult ca oricand, ma simt si mai impotriva Bisericii.
Cred in Dumnezeu, insa intr-un Dumnezeu al meu, departe de cel al Bisericii si poate ca departe de cel pe care il vad toti ceilalti. Un Dumnezeu conceput dupa propriile idei si sentimente, dupa felul meu de al intelege si vedea. Un Dumnezeu atotputernic, acelasi pentru toti, musulmani, ortodocsi, catolici sau protestanti. Un acelasi Dumnezeu pentru toti. Nu vreau sa se creada ca propovaduiesc acum un fel de unire a tuturor religiile. Asa ceva este imposibil – cel putin pentru moment si viitorul apropiat. Insa ceea ce stiu sigur e ca Dumnezeul meu are trasaturi luate din fiecare religie, trasaturi care am crezut si inca mai cred ca se potrivesc acestei Forte superioare.
Cu stima,
Patricia
Nu stiu daca m-ai inteles gresit insa voi incerca inca odata sa iti explic cum ca Biserica nu este cea inventata de oameni ci este cea despre care vorbeste Dumnezeu in Biblie, iar credinta adevarata nu este inventata de noi ci ne este lasata de Divinitate. Cred ca suntem dintr-un punct de vedere de aceeasi parere, si anume cea cum ca aceasta cale a religiilor este desertaciune, iar Dumnezeu nu se releveaza in acele traditii si superstitii. Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptatii si al dragostei, iar unde este dreptate nu este pacat.
Asadar, Dumnezeu este Sfant. El nu este un Dumnezeu al icoanelor sau al „rochiilor lungi” ci al inimilor smerite, impaciuitoare si pline de dragoste. E bine ca ai citit Biblia. Citeste mai departe. Daca ai vreo intrebare care te „chinuie” – lasa-ma sa stiu. Oricare. Cu ajutorul lui Dumnezeu voi incerca sa iti dau raspunsuri la inaltimea asteptarilor tale.
Am fost ateu si te inteleg. Inainte cu 2 ani am inceput sa citesc Biblia nu doar cu ochii ci si cu inima. Cu inima pentru ca eram gol. Imi dadusem seama ca sunt singur intr-o lume a egoismului, vanitatii s.a.m.d. . Nu vin dintr-o familie de credinciosi ca sa fiu automat animat intr-o anume directie.
O Biblie luata intr-una dintre cele doua valize ce ma insoteau, m-a adus la credinta. Intr-o lume in care punctele de reper te dezamagesc, nu ezita sa INCERCI sa privesti catre Cel Care Nu Te Va Dezamagi. Cu drag. (traiannut@yahoo.com)