ACUM.TV

S-a nascut la 25 aprilie 1953, in Vladeni (Iasi), Romania. Director literar-artistic al revistei “Timpul” din 1993, apoi director din 1998; din 2000 fondator si presedinte al Fundatiei Culturale “Timpul”, institutia editoare a revistei in acest moment. A scris si publicat circa 2000 de articole, eseuri, cronici; tradus in antologii de poezie in reviste din Ungaria, SUA, Grecia, Italia, Germania, Rusia, Franta etc. Dintre volumele publicate: “Semnele timpului”, Junimea, Iasi, 1988 (volum de debut, eseuri); “Pharmakon”, Cartea Romaneasca, Bucuresti 1989 (poezii); “Cautarea cautarii”, Junimea, Iasi, 1990 (poezii); “Jurnal din anii ciumei”, 1987 – 1989; “Incercari de sociologie spontana”, Polirom, Iasi (1995) (eseuri), 1990, “Vremea in schimbare”, Moldova, Iasi, 1995 (interviuri); “O prostie a lui Platon. Intelectualii si politica”, Polirom, Iasi, 1997 (eseuri), “Aparitia Eonei si celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei”, Axa, Botosani, 1999 (poezii); “Despre dragoste. Anatomia unui sentiment”, Ars Longa, Iasi, 2000 (eseu).

Ce ma determina sa cred ca Liviu Antonesei face deja o diferenta?

Raspunsul mi-a fost oferit chiar de interlocutorul meu:

Probabil, cele vreo 15 carti care s-au epuizat repede arata ca n-au fost scrise de dragul de a fi scrise, ci au interesat si pe altii;

Sau faptul ca un numar de autori, care au trecut prin miinile mele la revistele Opinia studenteasca, Convorbiri literare, Timpul, de la Nichita Danilov si Dorin Spineanu – la Radu Pavel Gheo, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Nicolae Coande si multi altii, au ajuns niste nume cunoscute azi;

Poate faptul ca dintre miile de studenti carora le-am predat din 1990 incoace, mai mult de 50 au ajuns si ei universitari – aici ori aiurea – ambasadori, ministri;

Poate faptul ca, intre 1993 si 1998, am facut din filiala PAC de la Iasi cea mai puternica filiala a oricarui partid din tara, cistigind la localele din 1996 primaria, presedintia CJ, majoritatea confortabila in CL si CJ.
Nu, nu stiu exact. Toate acestea pot fi motive…

L-am intrebat pe Liviu Antonesei ce calitati considera ca i-au permis sa enumere toate aceste realizari.

Inteligenta si, mai ales, mobilitatea intelectuala; loialitatea, spontaneitatea, deschiderea afectiva, a fost raspunsul sau.

Cum este Liviu Antonesei perceput de semenii sai? Emanand o energie pozitiva debordanta, cu un pronuntat simt al umorului, fin estetician si psiholog (n.r)

Semnificative si relevante pentru sine insusi s-au dovedit a fi pentru L.A. gesturile de disidenta din perioada 1983-1989.

Ar fi vorba de 18 mai 1983 – prima ancheta a Securitatii, impreuna cu inca vreo douazeci de tineri scriitori; toate tracasarile ulterioare, pina la 10 octombrie 1989, apelul impotriva realegerii lui Ceausescu, initiat de Dan Petrescu si semnat de vreo 15 persoane, de la Doina Cornea la mine…

Are Liviu Antonesei un model?

Mai degraba a avut la un moment dat, insa… Soljenitin, pina la imprumutarea modelului de barba! Pentru ca a avut, in acelasi timp, curaj si forta creativa. Din pacate, cel mai recent Soljenitin nu mai seamana cu cel care mi-a fost model, ne spune L.A.

Ce apreciaza Liviu Antonesei?

Proza rusa din toate vremurile, cea engleza clasica, cea americana moderna. Dar si autori precum Kierkeegard, Pascal, Rene Char, Henry Miller.

Liviu Antonesei are, ca orice om, si defecte:

Imprastierea in prea multe directii de teama plictiselii; adesea, naivitatea in ce priveste evaluarea oamenilor avind intentia sa duc prezumptia de nevinovatie pina la absurd; terminarea sarcinilor in ultima clipa – chiar si dupa, citeodata – sub presiune, birocratia…

Ce lucruri isi reproseaza?

Nu neaparat imi reprosez, dar ar fi bine sa fiu mai organizat, ca m-ar mai elibera uneori de stress! Exploziile scurte dar intense – sigur ca ele mai elibereaza tensiunile, dar uneori ii sperie pe cei care asista, mai ales ca par sa vina pe neasteptate.

Ce si cum ar (re)face in Romania daca i s-ar oferi posibilitatea?

Daca ar fi posibil – dar din pacate nu este! -, as schimba trecutul, partea proasta a traditiei, nu doar trecutul comunist, pentru ca ne marcheaza, adesea fatal, prezentul si ne blocheaza viitorul.

Acest articol a fost publicat luni, 9 mai 2005 la rubrica Ei vor face o diferenta.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.