Chimenul
Chimenul are o lunga si fascinanta istorie. Era cunoscut înca de acum 5000 de ani, mari cantitati de chimen fiind gasite în piramidele egiptene. Romanii il foloseau pentru aromarea si conservarea carnii. Chimenul este amintit si în Biblie, unde se povesteste cum se treiera cu ajutorul unor nuiele. Aceasta practica se mai foloseste si în ziua de azi în estul Meditaranei. Theophrastus, un renumit filosof si botanist grec, spunea: „Chimenul trebuie blestemat în timp ce este semanat, pentru ca recolta sa fie bogata“. În timpurile stravechi, chimenul era un simbol al lacomiei si al tradarii. Ciudat însa, în timpul Evului Mediu, aceasta semnificatie avea sa se schimbe, chimenul devenind un simbol al credintei. În Germania, unde chimenul este un condiment foarte popular, exista obiceiul ca mirii, la nunta, sa poarte la ei (sa-si daruiasca)seminte de chimen, pentru a-si arata fidelitatea unul fata de celalalt.
Este originar din tarile din estul Mediteranei si din nordul Egiptului, dar în prezent se cultiva si în alte tari din Europa, în Maroc, Iran, Turcia, India, China si în America. Chimenul creste cel mai bine în zonele însorite cu ploi putine. Semintele mici, în forma de baca, au 9 margini si o culoare maro-galbuie. Exista un sortiment de chimen negru ce creste numai în Iran. Semintele sunt mai mici si au o aroma mai dulce. Chimenul negru este uneori confundat cu nigella, un alt condiment, care în bucataria indiana mai este numit si piperul negru.
Chimenul are o aroma puternica, dulce, cu o usoara tenta amaruie si picanta. Gustul amarui-picant este o particularitate specifica. Când este folosit în combinatie cu coriandrul, gustul amarui dispare. Este recomandata prajirea chimenului înainte de macinare, astfel el va prinde o aroma calda, asemanatoare nucilor, gustul nu va mai fi atât de aspru. Chimenul negru are o aroma mai dulce, mai delicata decât semintele albe.
Având în vedere aroma sa puternica, chimenul este cel mai des folosit în bucatariile picante, puternic condimentate, de exemplu în bucataria indiana, în Orientul Mijlociu, în nordul Africii si în bucataria Mexicana. Chimenul este un condiment de baza în majoritatea sosurilor picante din India. Este folosit ca si condiment pentru supe, salate de varza, sfecla, chifle, pâine, în mâncarurile marocane pe baza de carne de miel si la condimentarea carnii în Mexic, la mâncaruri precum chilli con carne. Pe lânga aroma putin amaruie, chimenul da o aroma usoara mâncarurilor atunci când este folosit. Chimenul negru este folosit cel mai des la mâncarurile indiene pe baza de orez. Acest condiment este foarte utilizat, de altfel, si în bucataria germana, în mâncaruri, la prepararea muraturilor si a cârnatilor sau pentru condimentarea renumitei brânze Munster. Chimenul este utilizat si în Olanda, tot pentru condimentarea brânzeturilor, dupa retete stravechi, medievale.
Chimenul este cunoscut drept un stimulent al apetitului si este folosit la calmarea durerilor de stomac. Mai este folosit si în medicina veterinara, iar uleiul de chimen este folosit în fabricarea parfumurilor.
(sursa: „Almanah-Culinar-Gastronomic”-editia-1985)
———————————————————————————————————————————————–
Croissante cu branza si chimen
Ingrediente
cateva croissante mici, o lingurita unt, o lingura brinza de vaci, 4 linguri lapte, 1/3 lingurita chimen, sare
Mod de preparare
Se taie croissantele in doua, se scoate o parte din miez, se ung jumatati cu unt si se umplu cu brinza de vaci, frecata cu chimen si putina sare. Se stropesc cu lapte. Se dau la cuptor, la foc mai tare, 20 minute. Se servesc calde
(reteta proprie).
As vrea ca data viitoare sa fie abordate si o serie de mancaruri afrodisiace. Se poate?
Uncle, sigur, voi incerca pe viitor sa abordez cat mai multe valente gastronomice, si chiar, de ce nu, articole si retete afrodisiace, daca exista cerinta in acest sens :).
Eu, as avea in schimb, o alta propunere, pentru ca ACUM se vrea a fi o publicatie foarte deschisa si receptiva catre noi colaboratori, de ce nu ne-ai incanta chiar tu cu un articol in stilul caracteristic :), evident legat de rubrica „Gastronomie si stil”…? 🙂