Cuvantul meu preferat de azi e “student”. Sa iti freci coatele (scuzati expresia) zilnic prin bancile imbatranite ale facultatilor implica un dram, mai mare sau mai mic, de cinism.
Cati dintre noi s-ar duce, de buna voie, la ghilotina? Singurul lucru care ii motiveaza pe viitori studenti sa urmeze si ei acest drum e faptul ca sunt total nepregatiti si neinformati despre ceea ce ii asteapta. In momentul in care parasesti incinta universitatii trebuie sa uiti tot. Tot ce ai invatat. Toate ideile care te-au adus pana aici…absolut tot. Si poate nu as fi ales sa scriu despre acest subiect, dar am avut o experienta cutremuratoare.
Ca orice “boboc” de la jurnalistica, a trebuit sa merg la un ziar respectabil sa imi sustin practica pentru examenul de la finele anului. Pana aici, totul bine si frumos. Ma prezint diz-de-dimineata la redactia la care aveam sa-mi satisfac “stagiul”. Primul lucru pe care mi l-a spus redactorul-sef a fost: “Iti amintesti tot ce ai invatat la facultate?… uita tot. Pe teren, adica in viata reala, nu functioneaza nici o regula sau principiu pe care l-ai invatat la facultate”.
Asta inseamna ca “jurnalistul universal” al lui David Randall a fost o carte de lectura pe care am citit-o cam degeaba, regulile de etica si morala sunt niste basme bine puse la punct, iar demnitatea de jurnalist e la fel de reala ca Mos Craciun.
Nedumerire totala. Pe chipul meu a pus stapanire o expresie tampa si m-am intrebat: Atunci de ce mai fac eu facultate? Nici acum, dupa un an nu am aflat raspunsul…
Ratacit prin Univers(itate)
Despre lipsa de sali necesare sustinerii cursurilor in incinta Universitatii de Vest din Timisoara a curs atata cerneala in tipografii, incat orice adaugare ar produce un sentiment acut de saturatie. Intrebarea “Unde sunt banii studentilor?” a ocupat prima pagina a ziarelor atata timp incat a devenit depasita.
O singura problema vreau sa ridic: de educatia profesorilor se mai ocupa cineva? Nu vreau sa fiu nerecunoscator, dar cum mai evolueaza un professor daca timp de 30 de ani preda aceleasi subiecte uzate. Cum evolueaza el daca batatoreste acelasi scaun de lemn in fiecare zi? In momentul in care un student mai istet, nu e cazul meu, ridica o problema sau vine cu o metoda proprie pentru rezolvarea unor probleme antice, profesorul se inchide in carapacea lui si refuza orice ajutor. Cu ce poate servi ca model o persoana cu idei fixiste? Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca nu intereseaza pe imeni ca studentii sa evolueze. Atata timp cat isi platesc “darile” catre Universitate, ne apropiem de perfectiune. Nu mai intereseaza pe nimeni personalitata studentului, evolutia lui. Poate gresesc, chiar sper….
La cursuri, profesorii te baga la ghilotina de idei.
Orice idee care nu le apartine, e potrivnica. Tu nu vii la facultate sa inveti. Vii sa te invete ei, si eu, care credeam ca „era comunista” s-a incheiat de mult. Ce autodidact? Ori repeti mecanic ce spun ei, ori poti sa te angajezi la o fabrica de inghetata. …Eu mi-am depus deja C.V.-ul.
De fapt, cred ca nu renunt la scoala. Vreau sa fac “scoala vietii”. Nu va place sintagma? De ce? Toti se lauda ca au scoala vietii, ca pot trage in piept oamenii pentru castiguri (ne)fabuloase. Toti vorbesc, dar nici unul nu stie ce inseamna sintagma. Si eu, mai naiv, credeam ca inseamna sa stapanesti relatiile inter-umane, sa te integrezi in orice societate (oricat de putreda ar fi ea). Dar cred ca e doar vreo impresie trecatoare de-a mea…
Scoala pe care ati inceput-o, daca va corespunde trebuie absolvita.Abandonul poate fi un semn de imbatranire spirituala.Studentul poate usor sa transforme o infrangere interindividuala intr-un castig in planul cunoasterii si caracterului dupa cum cineva a zis „Ce nu ma omoara ma intareste”.
Nu ma seduce o revolta de moment.Taria reala mi-o ve-ti arata atunci cand licentiat fiind sa practicati jurnalistica ve-ti merge consecvent pe calea adevarului.Am vazut destui studenti facand istericale revolutionare si cand a fost sa dea fata cu adevaratii adversari ai binelui, m-am trezit singur iar ei s-au transformat subit in supravietuitori umili ai acestei mizerabile lumi in care traim.
Solutia? E la indemana, in biblioteca. Daca nu la biblioteca locala (subtire), la o alta.
Nimeni nu te poate impiedica sa citesti in domeniul care te intereseaza. Cam asa au facut toti cei pe care-i cunosc si care-si merita numele de profesionisti, indiferent in ce domeniu. In chiar timpul studentiei.
Rosul coatelor e pe mesele bibiotecii…Mult succes si cat mai multe petice pe coatele sacoului/gecii.