(NR) Rubrica Marturii gazduieste azi o marturie de credinta a scriitorului Leonard OPREA, autorul lucrarii „The Book of Theophil Magus or 40 Tales about Man”, a carei cariera in Lumea Noua se anunta a fi dintre cele mai stralucitoare. O prezentare a cartii lui Oprea apare in sectiunea Cultura a editiei din aceasta saptamana.
Dragul meu cititor, iata, am sarbatorit Sfintul Paste 2005.
Si am aprins luminile Invierii Domnului si am ciocnit oua rosii, rostind „Christos a inviat !”, primind apoi raspuns: „Cu adevarat a inviat!” „Oh, Doamne, va fi atit de frumos” „si-am mincat, am baut si ne-am veselit” oh, Doamne va fi atit de frumos!
Dar, m-am gindit eu ca, in aceasta saptamana a patimilor de dupa Sfintul Paste, poate n-ar fi fara de folos sa te ajut sa meditezi un strop asupra conditiei de om si crestin in aceasta lume.
De aceea, intru Sfint Paste Fericit in viata ta, uite, iti propun aceste patru cugetari:
FAPTUL ISTORIC
Avind ca motivatie mult implicata (si discutabila mereu) onestitate si, idem, corectitudine – stiintifice amindoua, iata, in mai toate dictionarele istorice, enciclopediile, dictionarele mitologice si chiar cele religioase, cind se scrie despre Domnul Iisus Christos apare subliniata vizibil absenta faptului(elor) istoric(e) care sa ateste indubitabil existenta istorica reala a Mintuitorului.
Evangheliile sinoptice, evident, din punct de vedere stiintific, nu sint luate in discutie ca marturii autentice si credibile, deci ca fiind biografii ale Domnului Iisus Christos.
Identic se procedeaza si in cazul textelor care cuprind “Faptele Apostolilor”; precum la fel sint considerate marturii subiective toate “Epistolele”.
Toate acestea in ciuda faptului ca in nici o alta religie majora a lumii, nici in islamism, (desi, dintr-un anumit punct de vedere, anume, cel al existentei textului filosofic, exceptie poate face totusi confucianismul ), in timp atit de scurt – in nici 100 de ani de la moartea “profetului”, altfel spus, de la disparitia creatorului acelei religii – nu s-au produs texte:
– atit de numeroase si atit de unitare in date istorice si tematica;
– atit de echilibrate in structura lor epica si limbajul literar folosit;
– dar si atit de coerente si unitare in ideatica religioasa si continut doctrinar;
– atit de inteligibile, dar si simple/practice in ritual, cum sint textele Noului Testament, avindu-L ca axis mundi pe Domnul Iisus Christos.
Iar aceste texte ne-au ramas neschimbate vreme de aproape 2000 de ani.
Si vor ramine astfel vesnic.
Neobositilor si onestilor si corectilor cautatori de fapte istorice concrete care sa dovedeasca existenta umana reala a Domnului nostru Iisus Christos, le voi pune doar trei intrebari:
1) Exista Dumnezeu ?
2) Care este biografia Lui Dumnezeu ?
3) Daca nu a existat Epifania (Dumnezeu in si intru Iisus Christos pamintean odata cu si prin Sfintul Duh), cine sint crestinii care reprezinta peste 28% din populatia Terrei si a caror civilizatie reprezinta civilizatia actuala, dominanta a Terrei de cel putin trei secole?
UNOR ATEI SI UNOR AGNOSTICI…
… fie ei intelectuali autentici, fie ei chiar filosofi autentici, dar uniti printr-o comuna respingere/aversiune, deseori de-a dreptul ostilitate fata de Invatatura Lui Iisus Christos si carora nu le cere nimeni sa devina crestini:
eu personal rugindu-i doar sa asculte cu atentie… si, repet, si Cuvintul Domnului, acestora eu le recomand, cu sinceritate si prietenie, a se incumeta la aceasta incercare: studiul capitolului 17, al Evangheliei dupa Ioan, text cunoscut sub numele de “Rugaciunea Lui Iisus”.
Este vorba despre binecunoscutul moment al meditatiei/rugii Domnului Iisus Christos in noaptea “Cinei cea de Taina”, noaptea dinaintea Crucificarii.
Si le precizez acestor prieteni ca, pentru o lectura normala (normala neinsemnind, superficiala), practic nu au nevoie de nici un alt text al Bibliei.
Totusi, daca asa se simt mai in siguranta, pot chema insa in sprijin alte filosofii, alti comentatori…
Dar, acest text este complet si suficient prin el-insusi.
Intru adevar, si relevant dar si, simultan revelatoriu, acest text unic trateaza si rezolva in mod absolut exemplar si imuabil problema metafizica a relatiei Dumnezeu – om si om – Dumnezeu, deci a relatiei biunivoce dintre Creator si cea mai iubita creatie a Sa, omul.
“Rugaciunea Lui Iisus” (Ioan, 17/ 1 – 26) este insasi Metafizica crestinului.
Ascultati in tacere si concentrare aceste soapte ale Domnului Iisus Christos si veti exclama singuri:
quod erat demonstrandum!
DE CE IISUS?
Cineva m-a intrebat de ce tocmai pe Iisus Christos L-am ales drept Maestrul meu in aceasta lume, cea a unui prezent-viitor in care valorile spirituale si morale s-au retras intr-o hibernare sine die?
De ce tocmai pe EL, in aceasta “new brave world” in care dominatia asa-ziselor valorilor economice si politice pare a fi, pe zi ce trece, o dinastie fara sfirsit?
De ce L-am ales tocmai pe El, Iisus Cel atit de curat, atit de incredibil de simplu si, atit de…neimaginat ?
Tocmai pe El, acest miel sacrificat…?
Ar fi multe si ample raspunsuri.
Ar fi infinit controversatul raspuns:
…pentru ca El este Christosul!
Ar fi tacerea care vorbeste in gura mare.
Dar, eu cred ca singurul raspuns adevarat nu poate fi decit acesta:
Pentru ca El este Dumnezeu.
CELEBRAREA SFINTULUI PASTE
pentru fiecare crestin ar trebui sa constituie macar prilejul de a incerca sa fie Iisus Christos, atit cit stie si cum poate mai bine.
Astfel incit, in Ziua Invierii Domnului Iisus Christos, el, crestinul sa simta re-invierea sa intru Credinta.
(Aprilie 12, 2005, Boston)
Am citit capitolul recomandat si am inteles urmatoarele:
1. Iisus il ruga pe Dumnezeu sa-l glorifice ca si el sa-l glorifice pe Dumnezeu. Deci inaintea mortii Isus avea indoiala si frica de a nu fi glorificat si conditiona glorificarea lui Dumnezeu de aceast act.
Urat.Mi-e in loc sa imi adanceasca increderea mai tare mi-a adancit disperarea.
2. Viata vesnica este cunoasterea lui Dumnezeu. Tocmai ca pe calea cunoasterii eu nu pot ajunge la Dumnezeu.Cine mai recomanda cunoasterea ca mijloc de ajungere la Dumnezeu ori nu stie ce este cunoasterea ori foloseste gresit cuvantul intelegand altceva prin el.