Acum doua zile, presedintele rus Vladimir Putin a declarat, in discursul tinut in fata Dumei, ca prabusirea URSS si a blocului sovietic a fost „cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului douazeci”.
Este o declaratie ingrijoratoare, factual falsa, care demonstreaza, daca mai era nevoie, nostalgiile staliniste ale actualului lider rus. Este vorba de un bolsevism rezidual care revine la suprafata, confirmind teza freudiana a revenirii a ceea ce a fost refulat.
Deci nu Holocaustul nazist si Gulagul (Gulagurile, mai exact spus, pentru ca ele au existat in toate statele comuniste), nu al doilea razboi mondial sau impunerea prin dictat militar a sistemului stalinist in Europa de Est si Centrala au fost marea catastrofa, ci emanciparea popoarelor fortate sa accepte cnutul bolsevic.
Nu ma mira aceasta afirmatie venind de la Putin: fostul ofiter kaghebist este incarnarea perfecta a ceea ce leninismul a urmarit sa creeze: o mutatie antropologica, deci constructia acelui personaj fantasmat de ideologia comunista, „omul nou”, sau cum a fost numit in literatura disidenta, Homo Sovieticus.
Peste doua saptamini, pe data de 9 mai, numerosi sefi de state, intre care si George W. Bush, vor participa la festivitatile de la Moscova legate de aniversarea a 60 de ani de la capitularea Germaniei hitleriste.
Vor fi prezenti acolo, cum noteaza editorialista Anne Applebaum intr-un incisiv articol in Washington Post (27 aprilie) nu doar lideri democratici, dar si dictatorul din Belarus, Aleksandr Lukasenka, precum si fostul dictator polonez, generalul Wojciech Jaruzelski. A fost invitat si Kim Jong-il, tiranul sociopat din Coreea de Nord, dar nu se stie daca va veni.
Iniante de vizita la Moscova, dl. Bush se va opri in Letonia, iar dupa festivitatile de la Kremlin, va merge la Tbilisi, in Gruzia. Sa speram ca intr-una din aceste vizite, el va sti sa-i reaminteasca lui Putin caracterul imperialist, de pur brigandaj international, al nefastului Pact de asa-zisa neagresiune incheiat in august 1939 intre Stalin si Hitler (prin semnaturile lui Molotov si Ribbentrop). In urma pactului, Polonia, inca o data martirizata, a fost impartita intre germani si sovietici. Acorduri secrete ulterioare aveau sa duca la ocuparea de catre sovietici a tarilor baltice, a Basarabiei si Bucovinei de Nord.
Victoria asupra nazismului a fost un moment crucial al luptei pentru libertate si demnitate. Nu putem insa uita ca ea a coincis cu eforturile lui Stalin de a subjuga milioanele de cetateni ai Europei de Est si Centrale, de la Marea Baltica si pina in ceea ce a fost zona sovietica de ocupatie a Germaniei (ulterior RDG). Sa ne amintim asadar ca marile evenimente istorice au intotdeauna mai mult decit o semnificatie. Sa ne amintim, cu nesfirsita durere, de victimele ororilor naziste si sa-i comemoram, cu egala compasiune, pe cei care au pierit in infernul totalitar comunist.
Lui Putin trebuie sa i se reaminteasca faptul ca Occidentul nu a cistigat Razboiul Rece pentru ca el sa proclame cu tupeu vechile lozinci ale unui hegemonism pe cit de desuet, pe atit de obstinat si vehement.
Stalin si Hitler au fost exponentii a doua miscari ideologice al caror scop a fost anihilarea valorilor liberale, distrugerea civilizatiei umanist-burgheze si instaurarea unor sisteme criminale bazate pe teroare, gangsterism universalizat si exterminarea celor definiti drept inamici (dupa criteriile absurde ale „luptei de clasa” ori de „rasa”).
1. Privita din pozitia majoritatii oamenilor simpli care se aflau in sistemul socialist prabusirea Uniunii Sovietice a fost catastrofala dar nu cea mai mare catastrofa a sec.XX. Poate pentru rusi este adevarat.
2. Pactul dintre URSS si Germania s-a facut din partea rusilor sub presiunea dublei amenintari anticomuniste: nazismul si capitalismul.
3. Atat in secolul XX cat si in sec XXI constatam disproportia intre cerintele vietii si insusirile temperamentale aptitudinale si caracteriale ale individului uman concret. Necesitatea unui salt in om a fost sesizata si evidentiata de oameni si grupuri de provenienta si profesii diferite.
Omul nou nu este o creatie arbitrara, o aberatie, ci este aparitia umana pe care lumea o asteapta inca din secolul XIX. Acuzam in cerc vicios tot felul de defecte caracteriale aratand cu degetul in mod necalificat diferite cauze false ale erorii personalitatii umane individuale si nu vrem sa privim in fata conditia umana reala si cea posibila.