Imi propun sa analizez elementele fiscale specifice platitorilor de taxe din interiorul granitelor si sa decidem impreuna daca dezavantajele unui Cod Fiscal simplificat nu dauneaza echitatii fiscale de care ar trebui sa se bucure concetatenii nostri.
Strategia de transfer a majoritatii taxelor de pe venituri catre consum duce la dezavantajarea celor cu venituri mai mici. Prin faptul ca limiteaza consumul categoriilor sociale cu venituri mai mici, a caror pondere este majoritara in totalul populatiei, poate frana cresterea economica.
Consumul unor bunuri de lux de catre populatia cu venituri mai mari nu stimuleaza decat industriile focalizate pe productie la scara mica si unicate, descurajand productia de serie.
Nu vreau sa fac tam-tam socialist cu aceste pledoarii. Departe de mine acest scop. Insa observam ca dezvoltarea industriala romana postdecembrista se indeparteaza tot mai mult de productia unor bunuri “de baza”, fortandu-se cresteri de preturi spectaculoase tocmai la aceste produse, care ar trebui sa formeze cosul existential.
O data cu eliminarea brusca a tuturor subventiilor, pentru a se mentine increderea populatiei in ziua de maine, necesitarea impunerii unei baze de cheltuieli cu salariile pentru fiecare intreprindere, de 17-20 la suta din cifra de afaceri, conform asteptarilor, excluzandu-se conducerea executiva, nu mi se pare anormala. Acest lucru ar forta si reinalbirea unor salarii dincolo de pragul minim, fapt care constituie de ani una din problemele presante ale colectarii impozitelor pe veniturile reale in Romania.
Pornind de la premisa, demonstrata in economiile mai mature, ca totalul vanzarilor reprezinta numai o treime din totalul activitatii economice, pentru a forma un sistem fiscal obiectiv, o parte a taxelor de consum ar trebui inlocuite cu taxe pe mosteniri si taxe pe economii, chiar neluand in considerare dobanda. Economiile insa ar trebui protejate de impozit, in anumite conditii: economisirea pentru un plan de pensii privat ca si pentru educatia copiilor.
In masura in care exista dubii referitoare la posibilitatea sistemului de pensii de stat de a garanta existenta de zi cu zi a pensionarilor, economiile ar trebui scutite de taxe in masura in care acestea se fac catre planuri de pensii private, fireste intre anumite limite pe familie.
La fel si cu banii destinati intretinerii studentilor: in masura in care bursele de stat nu mai pot finanta o chirie in afara sistemului, sumele economisite de parinti in vederea intretinerii copiilor la studii ar trebui scutite de impozitul pe venit, intre anumite limite.
Se pare ca dificultatea Fiscului de a gasi o baza in negocierile cu FMI nu se datoreaza numai cotei unice, ci cota unica reprezinta doar o solutie arbitrara in contextul unui intreg sistem fiscal subiectiv.
Alte comentarii la e-mailurile dvs recente:
Celor care sustin mortis ca dezvoltarea infrastructurii este intotdeauna de bun augur: mi-ati adus aminte cu acest prilej de privatizarea retelei de apa din Bolivia, in care fortarea celor de la sate sa canalizeze reteaua de apa, si implicit, sa plateasca taxe lunare, i-a fortat pe sateni sa ceara o garantare a unei rate maxime de somaj satesc, in conditiile in care deja ei erau cei mai afectati de procesul de privatizare in prisma pierderii de locuri de munca. Fireste ca negocierile au esuat.
Celor care se plang de calitatea lucrarilor mestesugaresti: o alta parte proasta a evolutiei evenimentelor economice contemporane o constituie desfiintarea breslelor. In conditiile in care sistemul de calitate/ certificare a lucrarilor este neesential, individul X care se pretinde atotstiutor, poate forma o firma care sa repare 20 de lucruri si nici unul bine. Tot din aceasta cauza o data cu venirea Uniunii, meseriasii pot fi inlocuiti cu cei din exterior, care au o productivitate mai mare, ducand la pierderi de locuri de munca. Deci mi se pare firesc ca cel care a reparat acoperisuri pe parcursul a 10 ani sa fie singurul care sa poata infiinta si conduce o firma de reparatii de acoperisuri. Acest lucru ii va garanta meseriasului o restrangere a ofertei, permitandu-i sa repare acoperisuri in fiecare zi, si sa nu mai accepte cele alte 19 lucruri la care urma o specializare “la locul de munca”…
Asta apropos de articolele recente din presa care indicau ca o parte buna din IMMuri vor disparea o data cu venirea Uniunii, cum s-a intamplat in Portugalia, Spania, s.a.m.d. Acest lucru nu s-a intamplat in Germania tocmai pt. ca aveau bresle si nu au permis concurenta decat sub conducerea vechilor meseriasi.